De multe ori cei care vor să obțină un loc de muncă și intră într-un proces de recrutare, se răzgândesc și nu mai vor jobul respectiv. Ceea ce este firesc și uman. Mulți dintre ei aleg, în schimb, să dispară atunci când iau o astfel de decizie, în loc să anunțe printr-un e-mail sau un telefon. Fenomenul se numește ghosting și este foarte des întâlnit și în cazul angajatorilor sau experților în resurse umane, care se răzgândesc în privința unui candidat sau, pur și simplu, nu îl acceptă din prima, dar, în loc să-l anunțe, lasă lucrurile „în aer”.
Potrivit BBC, ghosting-ul este considerat o practică lipsită de profesionalism, atât pentru companii, cât și pentru lucrători. Cu toate acestea, fenomenul crește progresiv și pare de neoprit: procesele de angajare digitale înglobează companiile cu candidați, îngreunând răspunsul tuturor, chiar dacă deficitul de forță de muncă oferă celor care se află în căutarea unui loc de muncă mai multe opțiuni.
Termenul de „Ghosting” a fost inventat inițial în lumea întâlnirilor, făcând referire la un sfârșit brusc și neașteptat al oricărui contact, dintre două persoane. Dar, aparent este un fenomen social din ce în ce mai cooptat la locul de muncă – și pus în practică de fiecare parte a mesei de interviu.
Posibilitatea de a renunța brusc la comunicare în timpul procesului de recrutare îi favorizează, în general, pe cei care se află în poziția mai puternică. În mod tradițional, angajatorii au fost mai predispuși să se facă dispăruți decât candidații. Cu toate acestea, chiar înainte de Covid-19, ghosting-ul devenise o tendință în creștere și în rândul candidaților: pentru că piața muncii era în creștere, aceștia își puteau permite să înceapă să imite comportamentul companiilor.
Candidații au posibilitatea să aleagă dintr-o mulțime de locuri de muncă. Dacă sunt implicați în mai multe procese de recrutare simultan, poate fi mai ușor să ignore pur și simplu una dintre ele. În timp ce lipsa forței de muncă i-a făcut pe angajatori să devină disperați să găsească oameni.
În multe cazuri, procesele de recrutare au fost digitalizate. Algoritmii de căutare a unui loc de muncă plasează posturile deschise chiar în fața lucrătorilor. Cei interesați pot trimite CV-uri pentru mai multe locuri de muncă mai ușor decât oricând, pe diverse platforme, unde se fac anunțuri curente. Interviurile virtuale au îmbunătățit accesibilitatea, crescând oportunitățile pentru angajatori și lucrători de a găsi ceea ce au nevoie.
Menținerea contactului cu potențialii angajați în timpul procesului de recrutare este, de asemenea, importantă. În general, pentru ambele părți, regula de bază pare să fie că, înaintând tot mai mult în procesul de recrutare este tot puțin acceptabil să te faci „nevăzut”, să dispari. Cu cât un solicitant sau o companie a investit mai mult efort în procesul de recrutare, cu atât se va simți mai grosolan încetarea bruscă a contactului. Inevitabil, va lăsa o impresie proastă.
Mulți oameni preferă să li se spună atunci când nu au avut succes la un interviu, mai ales în cazul în care acesta se încheie astfel: „Ne-ar făcea plăcere să lucrăm cu dumneavoastră. Vă vom contacta în decursul zilei următoare”. Acest răspuns îl face pe angajat să-și creeze așteptări, făcându-l să se îndoiască de competențele și abilitățile sale.
