Ucraina este o putere agricolă, iar războiul trimite unde de șoc pe piețele globale. De unde credeți că și-a procurat Programul Alimentar Mondial al ONU mai mult de jumătate din proviziile pentru cei înfometați din întreaga lume, în 2021? Din Ucraina! Potrivit unei analize publicate de Politico, atunci când acest „grânar al Europei” va fi scos din lanțurile de aprovizionare și din rețelele de ajutor, întreaga lume va simți din plin.
Războiul dintre Rusia și Ucraina, ambele puteri producătoare de alimente, a făcut deja ca prețurile la cereale să crească, iar guvernele europene să se străduiască să stabilizeze piețele.
Probabil că Europa poate face față furtunii imediate. Fermierii săi se pregătesc pentru costuri și mai mari ale inputurilor de bază, cum ar fi îngrășămintele și hrana pentru animale, dar este puțin probabil ca oamenii să vadă rafturile goale în supermarketuri. Costurile vor crește – în special pentru produse cheie precum uleiul de floarea-soarelui – dar economiile occidentale bogate își pot permite să se diversifice.
Situația este mai alarmantă în țările în curs de dezvoltare, unde țările deja afectate de secetă, în special cele din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, s-ar putea confrunta cu prețuri mult mai mari la alimentele de bază, cum este pâinea. Iar dacă oamenii vor suferi de foame sau nu-și vor putea hrăni familiile, este foarte probabil să apară instabilitatea politică.
Iată care sunt cele cinci efecte principale ale crizei asupra sistemului alimentar mondial:
1. Creșterea prețurilor la alimente
Ucraina este un exportator gigantic de produse de bază precum grâul, porumbul și uleiul de floarea-soarelui, dar de când a început invazia Rusiei, toate schimburile comerciale s-au oprit, pentru că navele nu pot părăsi porturile din Marea Neagră.
Impactul este deja unul major: prețul cerealelor și al semințelor oleaginoase au urcat la niveluri record, iar comercianții își fac griji din ce în ce mai mari legate de cât timp va dura această întrerupere. „În cel mai rău caz, nu va exista niciun export din această regiune timp de câțiva ani”, a declarat Oleg Nivievskyi, profesor asistent la Școala de Economie din Kiev.
Deși politicienii au avut grijă să afirme că nu există penurii iminente de alimente în Europa, Ucraina este totuși al patrulea cel mai mare furnizor extern de alimente al UE, acționând ca un imens lanț de legume. UE primește din Ucraina peste jumătate din importurile de porumb, aproximativ o cincime din importurile de grâu moale și aproape un sfert din importurile de ulei vegetal.
Aceste probleme de aprovizionare din Ucraina și Rusia reprezintă o durere de cap imensă pentru cei care produc sau cultivă alimente în UE, care resimțeau deja efectele creșterii prețurilor la energie și ale inflației legate de COVID. În condițiile în care prețurile produselor alimentare au crescut vertiginos, va fi mai scump pentru procesatorii de alimente din UE să facă rost de materii prime, în timp ce fermierii europeni vor plăti și mai mult pentru îngrășăminte, pentru a-și menține randamentele ridicate. Prețul îngrășămintelor – 30 % din importurile UE provin din Rusia – a crescut deja cu 142 % față de anul trecut în aceeași perioadă.
Totul este sumbru de ironic, deoarece fermierii din UE se plâng de ani de zile de faptul că exporturile ucrainene au poate prea mult succes. De obicei, ei au considerat Ucraina ca pe o Brazilie la ușa lor, capabilă să îi submineze prin inundarea pieței UE cu alimente produse la prețuri mici. Cu doar câteva luni în urmă, ministrul francez al agriculturii, Julien Denormandie, a citat numele Ucrainei atunci când a prezentat o nouă regulă națională de etichetare care îi va ajuta pe clienții restaurantelor să știe dacă puiul din farfurie provine din Franța sau din altă parte.
2. Teama de foamete
La rândul lor, prețurile galopante ale cerealelor stârnesc temeri mai mari că milioane dintre cei mai săraci oameni din lume vor avea dificultăți în a se hrăni.
În zona de criză imediată se află țări care sunt uimitor de dependente de Ucraina și Rusia, precum Egipt, Tunisia, Algeria, Maroc, Liban și Turcia. Un procent uluitor de 48% din importurile de grâu în Algeria provin din Ucraina, potrivit unei cercetări Gallup. Aceste țări vor fi nevoite să apeleze la alte națiuni exportatoare pentru a cumpăra cereale, ceea ce va duce și mai mult la creșterea prețurilor globale.
Cele două țări beligerante sunt puternice în materie de cereale, reprezentând 29% din exporturile globale de grâu, iar pâinea este un aliment de bază în multe dintre țările sărace pe care le alimentează. În ceea ce privește Rusia, nimeni nu știe dacă Moscova va dori să continue să exporte la fel de multe alimente ca înainte sau să restricționeze fluxurile, mai ales când propria populație înfometată se confruntă cu sancțiuni.
Dar nu doar țările care depind direct de Ucraina sau de Rusia au motive de îngrijorare. Creșterea prețurilor la alimente la nivel global va avea un impact asupra tuturor țărilor mai sărace și mai puțin sigure din punct de vedere alimentar, de la Bangladesh și Madagascar, la Yemen. Prețurile cerealelor au crescut cu 50% în primele două săptămâni ale conflictului, potrivit lui Matin Qaim, profesor de economie agricolă la Universitatea din Bonn. El a explicat că, pe măsură ce comercianții încearcă să înlocuiască culturile precum grâul cu altele precum orezul sau orzul, prețurile globale ale materiilor prime cresc în general.
Agențiile de ajutorare vor vedea probabil că banii pe care îi strâng nu vor mai ajunge atât de departe. „Ne planificăm achizițiile cu luni de zile înainte, așa că nu ne uităm la impactul imediat al celorlaltor operațiuni, dar creșterile de prețuri le simțim imediat, costurile de transport le simțim”, a declarat Jordan Cox, șeful departamentului de comunicare al Programului Alimentar Mondial al ONU, care a catalogat anul 2022 drept „un an al foametei catastrofale”.
Tulburările politice sunt urmări ale penuriei de alimente, iar mulți analiști au subliniat rolul penuriei de alimente ca factor în revoluțiile din Primăvara Arabă de acum zece ani.
Când vine vorba de probleme politice, a spus Qaim: „Probabilitatea ca acest lucru să se întâmple este foarte mare și deja a început”.
Comisarul european pentru agricultură, Janusz Wojciechowski, a avertizat că o criză alimentară mai îndepărtată ar putea „crește presiunea migrației asupra Europei„.
Următorul mare test pentru securitatea alimentară a lumii va avea loc în vară, când, la fel ca în UE, fermierii ucraineni își vor recolta culturile. Dacă aceștia au luptat pe front – sau și-au pierdut complet terenurile agricole – perspectivele ar putea fi sumbre. Este prea devreme pentru a spune dacă aceste culturi vor putea fi plantate chiar și în această primăvară: „Din cauza acestor lupte și a acestei situații, nimeni nu știe ce se va întâmpla”, a declarat Nivievskyi de la Școala de Economie din Kiev.
3. Protecționism în creștere
Ce se întâmplă când ești politician și începi să te îngrijorezi că nu vei putea să-ți hrănești populația? Închizi granițele, faci stocuri de alimente și împiedici pe oricine să exporte. Temerile legate de tezaurizare și de distrugerile comerciale sunt în creștere. Miniștrii G7 s-au reunit săptămâna trecută pentru a transmite un mesaj urgent cu privire la importanța de a nu impune bariere comerciale într-o perioadă de turbulențe grave pe piață.
Dar nu toată lumea ascultă. Ungaria a impus controale suplimentare asupra exporturilor de cereale, susținând în același timp că nu este vorba de o interdicție totală a exporturilor, ceea ce a atras o condamnare severă din partea Comisiei Europene. Între timp, Turcia, Argentina și Serbia – plus Ucraina și Rusia – au impus, de asemenea, sau au amenințat că vor impune interdicții de export.
Totul este conectat. „Dacă marii exportatori fac acest lucru, atunci prețurile din restul lumii, pe piețele internaționale, cresc mult mai mult, iar asta afectează țările dependente de importurile de alimente”, a declarat Qaim de la Universitatea din Bonn.
Oficialii americani sunt îngrijorați cu privire la China, care stochează în mod strategic alimente, pentru a avea o mai mare influență politică asupra țărilor din Africa, care depind de importurile de alimente.
Între timp, Franța a profitat de criză pentru a argumenta că a avut dreptate de la bun început să își urmărească agenda de „suveranitate alimentară”, care constă în consolidarea capacității Uniunii Europene de a se hrăni singură, folosind resurse interne, în loc să se bazeze pe toată hrana pentru animale din Ucraina, pe soia braziliană și pe îngrășămintele rusești pe bază de azot. Ministrul economiei, Bruno Le Maire, a declarat săptămâna aceasta: „Toate intuițiile strategice franceze privind independența energetică și independența alimentară sunt validate de consecințele războiului.”
În textul unei declarații pe care liderii UE au semnat-o în cadrul unei reuniuni la Versailles săptămâna trecută, aceștia s-au angajat să stimuleze producția proprie a blocului de proteine vegetale – un punct slab tradițional al sistemului agricol puternic subvenționat al UE.
4. Visuri „verzi” spulberate
Mai puțin porumb din Ucraina înseamnă mai puțină hrană pentru animalele din Europa în acest an și prețuri mai mari la hrana pentru animale pentru fermierii europeni, care se luptă deja să se descurce. O mare parte din acest furaj ucrainean vine în mod tradițional prin porturile de la Marea Neagră, care sunt acum blocate.
Temerile legate de lipsa iminentă de furaje au alimentat apelurile de amânare sau chiar de regândire completă a planurilor de sustenabilitate ale UE pentru sectorul agricol, care au reprezentat un punct de referință. Comisia Europeană ia în considerare o propunere a majorității miniștrilor agriculturii din UE de a elimina temporar cerința de a lăsa o parte din terenurile agricole în afara producției pentru a contribui la protejarea naturii și de a le utiliza pentru a cultiva furaje.
Însă această propunere a atras atacuri dure din partea ecologi;tilor, care susțin că aceasta este o ocazie ideală pentru a reduce cantitatea de resurse alocate industriilor cărnii și produselor lactate.
Planurile declarate ale Comisiei de a se gândi la sprijinirea sectorului porcin (nu atât de ecologic) – una dintre principalele industrii care sunt afectate de creșterea prețului cerealelor – au provocat, de asemenea, o reacție violentă, inclusiv din partea țărilor nordice, mai liberale din punct de vedere economic.
5. Floarea soarelui, „oprită”
UE importă jumătate din producția ucraineană de ulei de floarea-soarelui, care se găsește în orice, de la alimente coapte, conserve și alimente pre-fabricate, până la produse tartinabile, sosuri și supe. De asemenea, este utilizat pe scară largă în produsele de cofetărie și este un ingredient greu de înlocuit în alimentele pentru copii.
„În mod evident, acest lucru va provoca perturbări ale aprovizionării, deoarece depindem de aprovizionarea destul de regulată a Europei cu ulei de floarea-soarelui ucrainean”, a declarat Nathalie Lecocq, director general al FEDIOL, asociația care reunește rafinăriile de uleiuri vegetale din UE care aprovizionează industria alimentară. „În acest moment, suntem cu adevărat îngrijorați de disponibilitate.”
Rubén Moreno, șeful grupului spaniol Produlce din industria de dulciuri, a declarat că stocurile lor riscă să se epuizeze în doar două-trei săptămâni și a avertizat că „relevanța extremă” a Ucrainei ca furnizor global de ulei de floarea-soarelui înseamnă că repercusiunile se vor extinde mult dincolo de sectorul spaniol al dulciurilor și al produselor de panificație.
„Ne aflăm într-o situație în care întreaga industrie alimentară europeană și mondială se luptă pentru rezervele de ulei de floarea-soarelui care au mai rămas”, a spus el, adăugând că, deși se caută uleiuri alternative, „acestea nu vor fi suficiente pentru a compensa pierderea uleiului ucrainean”.
Industria restaurantelor și a serviciilor alimentare se află, de asemenea, în prima linie aici, deoarece se bazează pe uleiul de floarea-soarelui pentru a găti și a prăji alimente. Arnaud Dufour, șeful Serving Europe, care reprezintă lanțurile de restaurante fast-food precum McDonald’s, Starbucks și Burger King, a declarat că uleiul de floarea-soarelui ar fi cel în care majoritatea restaurantelor ar simți prima lovitură, urmând probabil carnea de pasăre, din cauza creșterii prețurilor la hrana pentru animale.
În timp ce industria se străduiește să găsească alternative pentru a menține rafturile supermarketurilor pline, costurile reformulării produselor și ale adaptării etichetelor ingredientelor vor fi probabil transferate consumatorilor. Dar, în condițiile în care inflația record a alimentelor comprimă deja bugetele gospodăriilor, grupurile de apărare a consumatorilor avertizează, de asemenea, comercianții cu amănuntul să nu alimenteze temerile legate de penurie și să nu crească artificial prețurile.
„Credem că nu există niciun motiv pentru a crește prețul uleiului care se află deja pe rafturi, având în vedere că a fost cumpărat la un preț stabil”, a declarat Ileana Izverniceanu de la OCU, grupul spaniol de lobby al consumatorilor. „Războiul din Ucraina nu trebuie să fie o scuză pentru a crește prețurile” sau pentru a alimenta temerile legate de penurie și pentru a declanșa constituirea de stocuri, a adăugat ea.
Discussion about this post