Războiul dintre Rusia și Ucraina a ucis mii de oameni, a redus orașe întregi la ruine și a forțat milioane de oameni să își părăsească locuințele. Este cel mai mare conflict militar din Europa, de la Al Doilea Război Mondial, care a bulversat securitatea internațională și a pus într-un pericol major economia globală.
Iată o analiză a momentelor cruciale ale conflictului, făcută de publicația The Independent, la o lună de la începerea războiului:
DRUMUL SPRE RĂZBOI
La începutul anului 2021, o acumulare de trupe rusești în apropierea Ucrainei a ridicat temeri privind o ofensivă. Moscova a retras o parte din forțe în aprilie, deschizând calea pentru un summit în iunie, între președintele Joe Biden și președintele rus Vladimir Putin. Cu toate acestea, întâlnirea lor nu a reușit să reducă semnificativ tensiunile dintre Rusia și SUA.
O nouă consolidare a trupelor rusești de-a lungul granițelor ucrainene a început la sfârșitul lunii octombrie și a ajuns la un număr estimat de 150.000 de soldați până la sfârșitul anului. Încă de la începutul intensificării trupelor, Moscova a negat orice plan de a ataca Ucraina, considerând că astfel de preocupări occidentale fac parte dintr-o campanie de discreditare a Rusiei. În același timp, aceasta a îndemnat SUA și aliații săi să împiedice Ucraina să adere la NATO și să retragă forțele alianței din Europa de Est, cereri pe care Occidentul le-a respins ca fiind nule.
Apoi, la 21 februarie, Putin a ridicat brusc miza, recunoscând independența regiunilor rebele pro-ruse din estul Ucrainei.
Insurgenții se luptă cu forțele ucrainene de acolo din 2014, când președintele ucrainean preferat de Moscova a fost alungat din funcție prin proteste în masă, iar Rusia a răspuns prin anexarea peninsulei Crimeea.
ÎNCEPE INVAZIA
Într-un discurs televizat din 24 februarie, Vladimir Putin a anunțat lansarea a ceea ce a numit o „operațiune militară specială”, menită să demilitarizeze Ucraina și să dezrădăcineze presupușii „naționaliști neonaziști”.
În timp ce vorbea, armata rusă declanșa o serie de raiduri aeriene și lovituri cu rachete asupra instalațiilor militare și a infrastructurii cheie din Ucraina. Trupele rusești s-au deplasat în Ucraina din Crimeea, în sud, de-a lungul întregii frontiere estice și din Belarus, aliatul Moscovei, care se învecinează cu Ucraina prin nord.
Putin a susținut că Rusia nu a avut altă opțiune decât să acționeze, după ce Washingtonul și aliații săi au ignorat cererea sa de garanții de securitate. Liderii occidentali au respins afirmațiile ca fiind un pretext fals pentru atac.
Armata rusă a avansat asupra capitalei ucrainene, Kiev, situată la doar 75 de kilometri la sud de granița cu Belarus, s-a apropiat de al doilea oraș ca mărime al Ucrainei, Harkov, în est, și a înaintat de-a lungul coastelor Mării Azov și Mării Negre în sud.
În timp ce Rusia a susținut că a vizat doar facilități militare, raidurile aeriene și loviturile de artilerie au lovit zone rezidențiale, școli și spitale din întreaga Ucraină.
Asaltul a devenit deosebit de mortal în luna martie:
La 1 martie, o rachetă rusească a lovit clădirea administrației regionale din Harkov, provocând moartea a 24 de persoane.
La 9 martie, o lovitură aeriană rusă a devastat o maternitate din portul asediat Mariupol, ucigând cel puțin trei persoane și rănind 17.
La 16 martie, o bombă rusească a distrus un teatru istoric din Mariupol, chiar și după ce ucrainenii au mâzgălit cuvântul „copii” cu litere albe uriașe pe trotuarul de lângă el, pentru a indica faptul că civilii se adăposteau înăuntru. Oficialii au declarat că sute de persoane care se ascundeau în subsol au supraviețuit.
Luni, 21 martie, cel puțin opt persoane au murit într-un raid aerian rusesc asupra unui centru comercial din Kiev.
Principalul obiectiv al Rusiei în sud este Mariupol, un port strategic la Marea Azov care se află sub asediu de săptămâni întregi. Bombardamentele neîncetate ale rușilor au redus cartiere întregi la moloz și au ucis mii de oameni, transformând orașul într-o emblemă a suferinței civililor.
Mii de persoane au părăsit orașul, parte a valului de refugiați care fug din țară și pe care oficialii Națiunilor Unite îl estimează la peste 3,5 milioane.
RUSIA, „ÎNȚEPATĂ” DE SANCȚIUNILE OCCIDENTALE
Aliații occidentali au reacționat rapid la invazie cu sancțiuni economice și financiare fără precedent.
Mai multe valuri de sancțiuni paralizante au înghețat aproximativ jumătate din rezervele de 640 de miliarde de dolari ale Rusiei în valută forte, au scos băncile rusești cheie din sistemul de mesagerie financiară SWIFT, au interzis Moscovei să primească numerar în dolari și euro și au vizat sectoare largi ale economiei rusești cu restricții comerciale rigide. Marile companii internaționale s-au mișcat rapid pentru a părăsi piața rusă.
Măsurile severe – de o amploare care anterior fusese aplicată doar împotriva unor țări precum Iranul și Coreea de Nord – au făcut ca rubla să se prăbușească, au provocat fuga la depozite și au declanșat panica în rândul consumatorilor.
Autoritățile ruse au reacționat prin introducerea unor restricții severe asupra tranzacțiilor cu valută forte și asupra piețelor bursiere.
UCRAINA PLEDEAZĂ PENTRU MAI MULTE ARME ȘI O ZONĂ DE INTERDICȚIE AERIANĂ
În timp ce saluta sancțiunile occidentale și livrările de arme, președintele ucrainean Volodymyr Zelensky a provocat SUA și alți aliați occidentali să ia măsuri și mai puternice pentru a opri Rusia.
El a îndemnat în permanență SUA și NATO să declare o zonă de interdicție aeriană deasupra Ucrainei, o cerere pe care aliații au respins-o de teamă că ar putea duce la o confruntare directă cu Rusia și chiar la declanșarea unui conflict global.
De asemenea, Zelensky a pledat pe lângă aliații occidentali, pentru a furniza Ucrainei avioane de război și sisteme de apărare aeriană cu rază lungă de acțiune. Rusia a avertizat cu severitate Occidentul împotriva unei astfel de acțiuni, iar discuțiile privind posibilele livrări de avioane de luptă din epoca sovietică și arme de apărare aeriană din Europa de Est către Ucraina au intrat în impas, deoarece Occidentul încearcă să evite o escaladare periculoasă.
Ucraina a cerut, de asemenea, SUA și UE să intensifice sancțiunile, pentru a include o interdicție asupra exporturilor de petrol și gaze rusești, o măsură la care se opun mulți membri ai UE care depind de Rusia pentru o mare parte din nevoile lor energetice.
OFENSIVA RUSĂ SE ÎMPOTMOLEȘTE
Încă din primele zile, invazia nu a decurs așa cum se aștepta Putin. După ce au avansat rapid la periferia Kievului în primele zile ale invaziei, trupele rusești s-au împotmolit curând în suburbii.
În loc să se predea, așa cum spera Kremlinul, trupele ucrainene au ripostat cu înverșunare în fiecare sector, zădărnicind încercările rusești de a se deplasa rapid în alte orașe mari, inclusiv Harkov și Cernihiv. De asemenea, Rusia nu a reușit să obțină controlul total al cerului deasupra Ucrainei, în ciuda atacurilor masive care au vizat forțele aeriene și mijloacele de apărare aeriană ale țării.
Convoaiele militare rusești s-au întins pe zeci de kilometri de-a lungul unei autostrăzi care pleacă din Belarus, devenind o țintă ușoară pentru raidurile și ambuscadele ucrainene. În est, trupele rusești s-au confruntat cu poziții ucrainene întărite în regiunile rebele și au obținut doar câștiguri graduale.
Și, în ciuda faptului că au reușit să dețină Mariupol și să captureze rapid porturile Berdyansk și Kherson, rușii nu au reușit să captureze centrul cheie de construcții navale Mykolaiv și să continue ofensiva mai departe spre vest, spre Odesa.
Oficialii occidentali spun că, pe tot parcursul războiului, trupele rusești au fost îngreunate de lipsa persistentă de provizii, luptând pentru a obține alimente și combustibil și neavând echipament adecvat pentru vreme rece.
La începutul lunii martie, armata rusă a raportat pierderea a 498 de soldați, apoi nu a mai actualizat niciodată bilanțul. În contrast puternic, NATO a estimat miercuri că între 7.000 și 15.000 de soldați ruși au fost uciși în patru săptămâni de lupte. Ca o comparație, Uniunea Sovietică a pierdut aproximativ 15.000 de soldați pe o perioadă de 10 ani în timpul războiului din Afganistan.
AMENINȚĂRI NUCLEARE; TEMERI LEGATE DE ARMELE CHIMICE
Chiar în prima zi a asaltului, forțele rusești au preluat controlul asupra centralei nucleare dezafectate de la Cernobîl, unde încă există riscul unor scurgeri radioactive, de la cel mai grav dezastru nuclear din istorie, petrecut în urmă cu 36 de ani.
Câteva zile mai târziu, acestea au ocupat centrala nucleară Zaporizhzhia, cea mai mare din Europa, lovind un centru de pregătire de acolo și declanșând un scurt incendiu care a stârnit temeri de catastrofă până când a fost stins.
Miercuri, forțele militare ruse au distrus un nou laborator la Cernobîl, potrivit agenției de stat ucrainene responsabile de zona de excludere de la Cernobîl.
Comunitatea internațională și-a exprimat îngrijorarea cu privire la siguranța ambelor centrale.
La 21 martie, o scurgere de amoniac la o uzină chimică din orașul Sumy, din estul Ucrainei, a contaminat o zonă cu o rază de peste 2,5 kilometri, dar nu a afectat niciun civil din orașul de 263.000 de locuitori, deoarece vântul nu a suflat în acea direcție.
Armata rusă a afirmat în repetate rânduri că „naționaliștii” ucraineni pun la cale planuri pentru a arunca în aer o instalație nucleară sau chimică și apoi să dea vina pe ruși – avertismente de care oficialii occidentali se tem că ar putea anunța un astfel de atac din partea Rusiei.
Mulți din Occident se tem, de asemenea, că, în condițiile în care ofensiva rusă este în impas, Putin ar putea ordona folosirea de arme nucleare tactice sau arme chimice pentru a speria Ucraina și a o îngenunchea.
CE URMEAZĂ
Chiar dacă ofensiva sa stagnează, iar economia rusă tremură sub lovitura sancțiunilor occidentale, Vladimir Putin nu dă semne că ar da înapoi.
În ciuda prăbușirii rublei și a creșterii prețurilor de consum, sondajele de opinie din Rusia arată un sprijin solid pentru Putin. Observatorii atribuie aceste rezultate campaniei masive de propagandă a Kremlinului și reprimării disidenței.
Putin cere ca Ucraina să adopte un statut neutru, să renunțe la încercarea de a adera la NATO, să accepte demilitarizarea, să recunoască suveranitatea Rusiei asupra Crimeei și să recunoască independența republicilor rebele din regiunea Donbas.
Discussion about this post