Inocența este super-puterea copiilor. Ea îi ajută pe micuți să treacă prin drame care-i pun pe cei mari în genunchi și tot ea îi face să zâmbească, chiar și atunci când e vremea lacrimilor. Inocența este forța a patru frați din Mihail Kogălniceanu, care au fost părăsiți de mamă și tată, chiar după ce casa le-a luat foc. Rămași fără părinți și acoperiș, orfanii cu ochii ca cerul au fost luați de pe stradă de bunica lor, o femeie bătrână și bolnavă. Iată cum s-au ridicat împreună, din propria cenușă.
Între foc și abandon
Patru perechi de ochi frumoși ca cerul au văzut în câteva zile, ce nu au trăit alții într-o viață. Vă scriu despre Maria, micuța în vârstă de cinci ani cu chip de prințesă, Iuliana, fata de 11 ani cu zâmbet de poveste, Cristian acest înțelept în vârstă de nouă ani și George adolescentul cu o privire pe cât de blândă, pe atât de pătrunzătoare.
În urmă cu doi ani aveau totul, părinți, casă și siguranță. Însă, într-o zi, înainte de Crăciun, totul li s-a transformat în scrum. Un incendiu iscat din senin le-a inundat odăile cu fum. Mama și tatăl lor lipseau de acasă. Erau plecați prin localitate, iar cea ce-i avea în pază era bunica. Bătrâna i-a scos pe geam ca să-i salveze și a reușit, însă odată scăpați din vâlvătaie, uitându-se în urmă au realizat că vor râmâne acolo, unde erau în acel moment, în stradă.
„I-am scos pe geam, unu câte, unu. Asta mică s-a și ars. Era totul plin de fum și nu știam dacă o să scăpăm cu viață, însă am reușit, am salvat toți copiii. Pot să vă spun că focul a pornit dintr-o prostie, o problemă la aragaz și după ce s-a întins în bucătărie nu am mai avut ce să-i fac, să-l opresc. Când ne-am văzut ieșiți, ne-am dus undeva așa mai departe, peste drum și am început să ne uităm la casă cum arde. Au venit pompierii, au făcut ce au putut, dar după ce s-a stins totul ne-am dat seama că s-a dus și BCA-ul. Nu mai avem cum să trăim acolo”, ne-a declarat Maria Petrea, bunica copiilor.
După incendiu vine înghețul, pentru inimile copiilor. Părinții se întorc acasă, văd ce s-a întâmplat, intră în șoc și decid pe loc să-i părăsească pe micuți, cu aceste cuvinte ce-i lovesc precum vârful biciului: „Nu vă vrem, nu vă iubim!”.
Din acea zi au plecat și nu s-au mai întors. Au lăsat tot greul pe umerii bunicii care s-a transformat în mamă și tată pentru copii. Fără provizii, haine, fără bani, bătrâna a luat copii și s-a dus cu ei prin vecini. A stat prin locuri improvizate și s-a zbătut din greu ca să-i hrănească.
Există viață după incendiu
După o vreme, povestea orfanilor se viralizează pe internet, iar cazul este aflat de Oana Maria Gologan, o femeie cu inimă mare, din Constanța. Ea și soțul ei dețin o mică firmă de construcții, așa că decid să se implice pentru salvarea copiilor. Oamenii mediatizează cazul, iar pentru asta și eu cel ce semnează articolul le ofer sprijinul.
Durerea suportată cu demnitate, sinceritatea, zâmbetele necorupte de necazuri și unitatea în fața furtunii vieții, sunt virtuțile care i-au ajutat să … fie ajutați. Oameni din toată țara au donat bani, materiale și obiecte pentru copiii orfani, iar vara trecută, micuța firmă de construcții deținută de soții Gologan a început lucrările la casa fraților. Cel mai mare dintre ei, George a trudit alături de muncitori și de bunica lui, ca să ridice zidurile.
„Am muncit cu bunica mea, alături de lucrătorii de la firma de construcții. Nu a contat cum a fost vremea. Am muncit de dimineață până seara, pentru că nu puteam să-i las pe acești oameni singuri. Ei ne făceau nouă o casă și eu să mă uit la ei. Nu se poate.”, ne declara George, la acea dată.
În jur de 11.000 de euro au strâns soții Gologan, pentru acești copii, iar casa au isprăvit-o la finalul anului trecut.
„Eu sunt mamă și firește copiii au fost cei care m-au impresionat și făcut să-l aduc pe soțul meu în acest proiect. Amândoi suntem oameni foarte ocupați, dar am tras de noi, ca pe lângă lucrările pe care le avem cu firma noastră, în weekend-uri să muncim în plus și să le facem și lor un cămin.”, mărturisește Oana Maria Gologan.
În timpul lunilor în care a ridicat casa orfanilor, Florin soțul Oanei și-a făcut un program special. Ca să poată să se ocupe și de firma lui și de proiectul pentru copii își începea ziua de lucru la 05.00 dimineața și o termina abia la asfințit. Văzând efortul lui, oamenii i-au sărit în ajutor, însă au fost și cei care doar au promis un sprijin, fără să-l ofere.
„Să fie mai buni, să ajute lumea, oameni care au probleme cu adevărat. Nu numai vorbe, că vorbe… toată lumea vorbește și promite. Nu promisiunile contează, faptele în sine, când faci o faptă bună, că e mică, că e mare, o cutie de șuruburi dacă o donezi, e o faptă bună.”, ne spune Florin Gologan.
Acum, cei patru copii și bunica lor trăiesc împreună, fericiți în noua casă, ridicată pe cenușa celei vechi. I-am întrebat pe micuți, dacă i-ar primi și pe părinții ce i-au abandonat aici, asta în eventualitatea în care s-ar întoarce la ei. Iată răspunsurile lor:
„Nu-i primesc! Bunica ne-a crescut”, ne-a spus micuța Maria.
„Ei nu sunt părinți pentru noi!”, spune cu ton grav Cristian.
Sora înger
Văzută cu visul împlinit, bunica și-a deschis inima și ne-a vorbit despre o nenorocire și mai mare, care lovise această familie. Casa cea veche, aflată parcă sub un bluestem al focului a mai fost afectată de un incendiu în trecut. Atunci, mezina familiei, o fetiță de doar trei ani, a murit. Ea de acolo din ceruri s-a rugat însă ca frații ei să aibă astăzi o casă nouă, spune bătrâna.
„Familia aceasta a fost în pericol mare de tot de două ori. A trecut peste două mari cumpene. În prima am pierdut și o nepoțică la trei ani, Gabriela. Era inima mea. Vorbeam cu ea acolo, în cer și îi spuneam, Gabirla, roagă-te pentru frățiorii tăi să fie bine și s-a rugat.”, sunt cuvintele cutremurătoare, rostite de bunică.
Acum, oamenii trăiesc în pace, se bucură de noua lor viață și speră că și alți semeni amărăți vor avea parte de ajutor, așa cum au primit și ei. Încurajarea în fapte bune, este chiar motivul care stă în spatele redactării acestui articol, care redă o poveste adevărată, de viață.
Discussion about this post