Când pui un tarif ce bate suta de lei sau chiar sare de acest prag pentru un șezlong, preț în care nu oferi decât patul, pe care omul îl lasă la plecare – logic – pe plajă, acolo unde l-a și găsit, e normal să apară și nemulțumiți sau macar cârcotași.
Tarifele au luat-o razna pe litoralul nostru, poate și din dorința de a compensa după doi ani de pandemie, poate din nevoia de a epata și de a se delimita de… restul, pe principiul “scump înseamnă și exclusivist” ori pentru a-i descuraja pe cei care nu sunt și cazați în complexul respectiv. O postare care prezenta un tarif de 200 de lei ca să stai pe cearșaf la malul apei, în nordul stațiunii Mamaia, a aprins internetul.
În majoritatea zonelor din această parte a litoralului romănesc, închirierea unui șezlong cu saltea generoasă variază între 30 și 60 de lei, în funcție de apropierea de apa, de zonă și de ziua săptămânii. Evident, cine vrea mai aproape de mal, mai în nord sau în week-end, scoate mai mulți bani din buzunar, iar pentru baldachin mai adaugă. Apoi mai dă încă 30-50 de lei pentru un cocktail, 15-20 pentru un suc sau o cafea și ajunge la final să lase câteva sute de lei pe plajă. Dar obrazul fin cu cheltuială se ține, după cum spune o vorbă din popor. Știm cu toții că există și porțiuni de plajă “la liber”, unde poți sta liniștit pe prosop.
Ce este totuși diferit la greci? În primul rând, nu mai ai sentimentul că îți bagă cineva mâna în buzunar. Ai două șezlonguri și umbrelă și trebuie să faci consumație de 6-10 euro. Desigur, există și aici zone “de fițe”. De exemplu, în Paliouri, în Halkidiki, dacă vrei să stai în buza apei – nu, nu primești și vâsle pentru șezlongul de care se sparg valurile care ajung la mal – consumația este de 50 de euro de persoană.
Un rând mai în spate scade la 30 de euro, iar ultimele sunt la 15 euro de persoană. Dar chelnerul apare lângă tine imediat ce ai apăsat pe buton, dar și doar daca ai clipit mai repede din cauza soarelui, nu faci febră musculară la mână chemându-l minute în șir. În final, nota de plată nu este mică nici aici, ba chiar e comparabilă cu cele de pe plajele cu pretenții de la noi și nu lipsesc clienții.
Pe plajele mai mici, trebuie să comanzi 2 cafele și 2 ape, că să primești șezlongurile. Dar nu e mereu nevoie. Găsești și locuri în care nu te întreabă nimeni nimic.
Să nu uitam însă că și în Grecia prețurile au crescut. Vor exista probabil turiști care vor strâmba din nas la 4-5 euro pentru un suc și 5-7 pentru o bere. La taverne desertul rămâne însă din partea casei, să mai îndulcească din amarul scumpirilor.
În fond, este o chestiune de alegere, dar și de ospitalitate și de modul în care este pusă problema. Așa cum există scump, există și o variantă low cost.
Ce mai au însă grecii, iar la noi sunt pe cale de dispariție, sunt plajele pustii, unde nu există nici muzică, nici beach bar, nici prețuri, doar liniște și apă azurie.
Discussion about this post