Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul este sărbătorit în fiecare an, pe 20 iulie. În trecut, acesta era considerat fiul unui preot al Legii vechi, care locuia în cetatea Tesve, din Galaad (Israel), situată dincolo de Iordan. De aici vine și numele prorocului – Ilie Tesviteanul, informează publicația CrestinOrtodox.ro.
Potrivit tradiției, Sovac, tatăl lui Ilie, a văzut oameni îmbrăcați în veșminte albe care îl înveleau pe Ilie în haine de foc și îi dădeau să mănânce o flacăra. Preoții templului din Ierusalim au interpretat vedenia astfel: Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetică.
Sfântul Ilie a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea regelui Ahab. El și-a desfășurat activitatea în regatul Israel din Samaria.
„Regele Ahab, la îndemnul soției sale, introduce în regatul israelitean cultul zeului Baal. La porunca lui Dumnezeu, Sfântul Ilie ajunge la curtea regelui Ahab și îi vestește acestuia că Dumnezeu va pedepsi poporul prin seceta, iar cerurile vor fi închise timp de trei ani și jumătate. Atunci, Sfântul Ilie se ascunde de furia lui Ahab la pârâul Cherit, unde va fi hrănit de un corb, apoi de o văduvă din Sarepta Sidonului. În casă acestei văduve, prorocul Ilie va face minuni: îl va învia pe fiul acesteia și îi va înmulți făină și uleiul”, se arată într-o scurtă istorie despre realizările Sfântului Ilie.
Tradiții și obiceiuri
Ca divinitate populară a Soarelui și a focului, Sfântul Ilie este atestat prin numeroase tradiții, mai ales în mediile păstorești.
În ajunul zilei de 20 iulie, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă (canepisti), se dezbrăcau și, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau și se întorceau acasă. Dacă, în noaptea dinspre Sfântul Ilie, visau cânepă verde, atunci era semn că se vor mărită cu flăcăi tineri și frumoși. Totuși, dacă visau cânepă uscată, se zicea că se vor mărită cu oameni bătrâni.
Potrivit crestinortodox.ro, în dimineață acestei zile se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streșini sau în cămări. Tot acum se culegeau și plantele întrebuințate la vrăji și farmece.
Femeile duceau în această zi busuioc la biserica pentru a fi sfințit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc iar cenușă rezultată o foloseau în scopuri terapeutice.
Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie și nici nu era voie că aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindină, obicei păstrat și astăzi. În această zi, merele se duc la biserica pentru a fi sfințite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă. Totodată, femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau că să dea de pomană merele căzute. Astfel, se consideră că morții se veselesc.
Nu în ultimul rând, vă reamintim câteva reguli nescrise, de Sfântul Ilie.
- nu se lucrează de teamă pagubelor (trăznete, ploaie, grindină).
- se retează stupii, se duc faguri și mere la biserica spre binecuvântare și se împart de pomană.
- se duc berbecii la berbecar.
- dacă tună, merele și alunele vor fi viermanoase; dacă plouă, va plouă timp de 20 de zile.
Discussion about this post