A trecut deja mult timp de când a început războiul din Ucraina și spre surprinderea tuturor, oligarhii sunt din ce în ce mai tăcuți. Este oare ceva anormal, dacă ne gândim că ne referim la niște oameni care sunt obișnuiți să domine viața politică și economică? Poate suntem tentați să spunem că „Da, este anormal”, dar dacă ne gândim mai bine, posibil să ne dăm seama că ei, de fapt, au nevoie de protecție, fie că e vorba despre armată sau diplomație.
Pentru cei care nu știu, oligarhii sunt acele persoane care participă la viața politică, influențează semnificativ mass-media, sunt proprietari ai unui monopol sau proprietari de active cu o valoare de peste 1 milion de ori mai mare decât salariul de subzistență.
Ce este într-adevăr ieșit din comun la începerea războiului este poziția pe care au luat-o oligarhii de a nu își exercita influența.
Potrivit publicației The Guardian, în aparență, războiul i-a permis lui Zelenski să devină primul președinte ucrainean care îi pune pe bară pe oligarhi, care în mod obișnuit concurau pentru a controla conducerea politică a țării.
Poate doar după ce războiul se va încheia se va ști dacă epoca oligarhică a Ucrainei s-a încheiat sau dacă oligarhii vor încerca să-și recâștige influența. Momentan, se pare că prioritatea oligarhilor este salvarea afacerilor și minimizarea pierderilor, nu politica.
Când Uniunea Sovietică s-a dizolvat, o fărâmă din populația Ucrainei a făcut bani serioși preluând fostele fabrici și întreprinderi de stat, uneori cu forța. Se pare că unele dintre aceste persoane și-au folosit câștigurile pentru a mitui înalți oficiali, inclusiv președinți ucraineni succesivi, și au creat partide politice și trusturi media, pentru a-și proteja și extinde afacerile. Scopul era de a se asigura că persoanele aflate la putere se află sub controlul lor. Președinții ucraineni, la rândul lor, au avut tendința de a-și crea propria putere pentru a-și proteja interesele. Politica ucraineană a devenit un carusel de intrigi, lupte interne și înțelegeri corupte de culise, conduse în primul rând de interese personale. Adesea, nevoile cetățenilor obișnuiți au fost luate în considerare doar de formă.
Se pare că nu doar oligarhii sunt tăcuți. Din ce în ce mai mulți parlamentari ucraineni și lideri politici par a fi din ce în ce mai tăcuți.
Care să fie motivul?
