După decesul Reginei Elisabeta a II-a, noul rege al Marii Britanii este Charles al III-lea, care devine monarh la vârsta de 73 de ani. În momentul în care regina a murit, la 96 de ani, tronul a trecut imediat și fără ceremonie la Charles, fostul Prinț de Wales, iar următorul în linia de succesiune este prințul William, care devine acum Duce de Cornwall, relatează BBC.
Noul conducător al Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord va fi cunoscut oficial sub numele de Regele Charles al III-lea. Aceasta a fost prima decizie din domnia noului rege. Ar fi putut alege oricare dintre cele patru nume ale sale – Charles Philip Arthur George. Camilla, soția sa și ducesă de Cornwall, va purta titlul de regină consoartă.
CEREMONII FORMALE
Un Consiliu de Ascensiune este convocat cu celeritate, de obicei în primele 24 de ore, şi se desfăşoară la St James’s Palace, reşedinţa oficială a suveranului, pentru a proclama succesorul. Este de așteptat ca Charles să fie proclamat oficial rege sâmbătă.
În prezent, Consiliu este format din aproximativ 670 de politicieni de rang înalt, printre care şi premierul Liz Truss, iar rolul lor este să îi sfătuiască pe monarhi încă din perioada normandă. Vor fi prezenţi şi episcopi ai Bisericii Anglicane cu loc în Camera Lorzilor, printre care şi Arhiepiscopul de Canterbury, alături de reprezentanţii seculari ai regatului.
Din acest Consiliu mai fac parte Lordul Primar al Londrei, funcţionari publici de rang înalt şi înalţii reprezentanţi ai celor 14 ţări şi ţinuturi ce îl recunosc pe monarh drept şef de stat. Lordul Preşedinte al Consiliului este în prezent parlamentarul Penny Mordaunt.
Peste 700 de persoane au dreptul, teoretic, să participe, dar având în vedere preavizul scurt, este posibil ca numărul real să fie mult mai mic. La ultimul Consiliu de Ascensiune din 1952 au participat aproximativ 200.
Acest consiliu este împărţit în două. În prima parte, Lordul Preşedinte anunţă moartea monarhului şi grefierul consiliului, Richard Tilbrook, citeşte cu voce tare textul Proclamaţiei de Ascensiune. Apoi, un grup de supuşi de rang înalt ai monarhului, din care fac parte membri ai familiei regale, premierul, Arhiepiscopul de Canterbury şi Edward Fitzalan-Howard, duce de Norfolk şi deţinătorul titlului de Earl Marshal – primul membru al nobilimii responsabil de organizarea ceremoniilor de stat – vor semna proclamaţia.
Odată semnată, Lordul Preşedinte cheamă la tăcere şi consiliul se ocupă de treburile rămase, aşa cum sunt răspândirea proclamaţiei şi transmiterea ordinelor privind salvele de artilerie ce vor fi trase din Hyde Park şi de la Turnul Londrei.
După ce se termină prima parte a consiliului, noua proclamaţie este citită din Galeria de Proclamaţii (Proclamation Gallery), un balcon deasupra curţii Palatului St. James, de către deţinătorul titlului de „Garter King of Arms”, în prezent David White, heraldul de rang înalt al Angliei. El este însoţit şi de alte oficialităţi, printre care şi Ducele de Norfolk, Earl Marshal, toţi purtând ţinute ceremoniale tradiţionale.
Proclamaţia este însoţită de salve de tun şi heralzii merg apoi la Mansion House din Londra şi proclamaţia este citită pe treptele de la Royal Exchange. Proclamaţia este citită public şi în celelalte capitale ale Regatului Unit – Edinburgh, Belfast şi Cardiff – dar şi în alte locaţii.
Partea a doua a Consiliului de Ascensiune este susţinută de noul suveran, dar poate să nu urmeze imediat părţii întâi. La această parte participă doar Consilierii Privaţi şi ea începe cu o declaraţie personală a lui Charles cu privire la moartea reginei. Apoi, Charles rosteşte un jurământ cu privire la securitatea Bisericii Scoţiei, aşa cum este necesar în conformitate cu legea din 1707 prin care Scoţia s-a alăturat Angliei şi Ţării Galilor pentru a forma Marea Britanie. Acest jurământ a fost rostit în procesul de ascensiune de fiecare nou suveran, începând cu anul 1714. Apoi, noul monarh semnează două exemplare ale jurământului.
ÎNCORONAREA
Punctul culminant simbolic al aderării va fi încoronarea, când Regele Charles este încoronat oficial. Din cauza pregătirii necesare, încoronarea nu este probabil să aibă loc foarte curând. Regina Elisabeta a urcat la tron în februarie 1952, dar nu a fost încoronată decât în iunie 1953.
În ultimii 900 de ani, încoronarea a avut loc în Westminster Abbey – William Cuceritorul a fost primul monarh care a fost încoronat acolo, iar Charles va fi al 40-lea.
Este un serviciu religios anglican, desfășurat de Arhiepiscopul de Canterbury. La punctul culminant al ceremoniei, el va așeza pe capul lui Charles, Coroana Sfântului Eduard – o coroană din aur solid, datând din 1661. Aceasta este piesa centrală a Bijuteriilor Coroanei de la Turnul Londrei și este purtată de monarh doar în momentul încoronării (cântărește 2,23 kg ).
Spre deosebire de nunțile regale, încoronarea este o ocazie de stat – guvernul plătește pentru asta și, în cele din urmă, decide lista invitaților.
