Concluzii îngrijorătoare privind abuzurile sexuale asupra copiilor, în urma unei consultări realizată în rândul elevilor, profesorilor şi părinţilor, de către fundația World Vision România.
Potrivit rezultatelor studiului, mai mult de un sfert dintre elevii de gimnaziu şi liceu chestionaţi de World Vision România declară că li s-au cerut fotografii nud, iar un procent identic spun că le-au fost trimise astfel de fotografii. Peste 17% dintre adolescenţi spun că, la şcoală, au fost atinşi într-un mod care i-a făcut să se simtă inconfortabil, în cele mai multe cazuri de către colegi.
Pe de altă parte, 30% dintre profesori ar avea reţineri să reclame abuzurile sexuale asupra minorilor – majoritatea dacă nu ar avea suficiente dovezi, arată cele mai recente date din cercetarea „Violenţa sexuală asupra minorilor”, realizată de fundaţie în cadrul proiectului JUSTinACT – Justiţie, acţiune socială şi consolidarea capacităţii civile pentru combaterea abuzului sexual asupra copiilor. De asemenea, puţin peste unu din cinci adolescenţi ar vorbi cu un profesor dacă ar trece printr-un abuz sexual.
Dintre cei 700 de elevi chestionaţi, aproape unu din patru (24%) s-a confruntat la şcoală cu comentarii de natură sexuală. În acelaşi timp, 17.5% spun că la şcoală au fost atinşi într-un mod care i-a făcut să se simtă inconfortabil, în cele mai multe cazuri fiind vorba de colegi. În 12.7% dintre cazuri, atingerile au venit din partea colegilor, în 1% de la profesori, iar în 3.8% din cazuri adolescenţii au răspuns că de la alte persoane.
Întrebaţi de situaţiile de abuz sexual cu care s-au confruntat în general, nu doar în spaţiul şcolar, 51.5% spun că au avut de-a face cu priviri insistente asupra corpului lor. La peste 26% li s-au trimis fotografii nud şi li s-a cerut să trimită fotografii nud cu ei. Aproape 22% dintre adolescenţi spun că le-a fost atins corpul fără să fie de acord, iar circa 21% au fost urmăriţi pe stradă.
Dintre adolescenţii care spun că s-au confruntat cu atingeri fără consimţământ, doar în 35% dintre cazuri, agresorii sunt necunoscuţi.
Peste 22% dintre elevii chestionaţi spun că obligarea sau invitarea unui minor să vizioneze imagini pornografice este un abuz sexual doar într-o mică măsură sau nu este deloc. Unu din zece adolescenţi crede că mimarea actului sexual în faţa unei persoane (fără ca actul sexual să aibă loc) nu reprezintă deloc o formă de abuz sexual, iar 18.4% cred că este abuz doar într-o mică măsură.
Întrebaţi în ce măsură consideră că insistenţa unui partener de-a întreţine relaţii sexuale, chiar dacă celălalt nu vrea sau are îndoieli este o formă de abuz sexual, 9% au răspuns că este doar în mică măsură sau nu este deloc abuz.
16,5% dintre tineri s-ar simţi mai confortabil să denunţe un abuz pe o platformă online, decât faţă în faţă. În acelaşi timp, peste un sfert dintre profesori (27,3%) ar alege o platformă online pentru raportarea unui abuz, comparativ cu apelarea numărului de urgenţă 112 sau Telefonul Copilului 119 (doar 10,9% ar prefera această modalitate).
Unu din trei adolescenţi nu ar avea deloc sau doar în mică măsură încredere să vorbească cu părinţii dacă ar trece printr-un abuz sexual din cauza fricii şi a ruşinii de a nu fi judecaţi. Tot unu din trei n-ar avea încredere deloc sau ar avea încredere scăzută să sune la Poliţie, iar mai mult de unul din doi n-ar apela nici la Protecţia Copilului.
Încrederea cea mai scăzută este, însă, în cadrele didactice. Puţin peste unu din cinci adolescenţi ar vorbi cu un profesor dacă ar trece printr-un abuz sexual, arată rezultatele studiului. La fel de grav este că 40% dintre adolescenţi nu ştiu dacă în şcoala lor există un consilier cu care să poată vorbi despre astfel de probleme.
Proiectul JUSTinACT este derulat de Fundaţia World Vision România în parteneriat cu asociaţiile Vedem Just şi Ecpat Norvegia, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanţat de Islanda, Liechtenstein şi Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Scopul principal al proiectului este combaterea abuzului sexual asupra copilului prin creşterea nivelului de conştientizare a publicului privind drepturile copiilor şi a capacităţii unor segmente-cheie (profesori şi părinţi) de a identifica diferitele forme de abuz la adresa copiilor. Publicul-ţintă constă într-un număr de circa 10.000 de copii şi părinţi din mediul rural, acolo unde informaţiile despre abuzurile sexuale şi conştientizarea acestei probleme sunt la un nivel scăzut.
Discussion about this post