România încă mai tolerează, din păcate, violența fizică. Victimele renunță la plângeri împotriva agresorilor sau, uneori nici nu depun plângere. Atunci când totuși victima își face curaj și depune plângere, obține un ordin de protecție – acesta reprezintă metoda prin care Statul protejează victimele violenței domestice.
Constănțenii încep să înțeleagă cât este de important este acest aspect, atunci când este vorba de protejarea copiilor, și încep să prindă încredere în instanțe.
Dosarul 27570/212/2022 de la judecătoria Constanța – secția civilă – ne arată că justiția nu doarme atunci când știm cum să o folosim. În acest dosar, soluția pe scurt este una care ne dă speranțe:
Admite în parte cererea având ca obiect ordin de protecție formulată de reclamanta *, în contradictoriu cu pârâtul *.
Emite ordinul de protecție împotriva pârâtului **, pe o durată de 6 luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, instituind următoarele măsuri:
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distante minime de 50 de metri faţă de reclamantă, cu excepţia situaţiilor în care se impune, potrivit legii, prezenţa concomitentă a ambelor părţi în faţa unor instanţe de judecată sau a altor instituţii și autorităţi publice,
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime de 50 de metri faţă de locuinţa reclamantei, situată la adresa:
• ** - obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime de 50 de metri faţă de locurile de muncă ale reclamantei, situate la următoarele adrese:
o **
o **
o ** - interzicerea oricărui contact cu reclamanta, direct sau indirect, prin intermediul altor persoane, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod
Atrage atenţia pârâtului cu privire la faptul că nerespectarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin prezentul ordin de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești, conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 217/2003.
Legea 217/2003 prevede exact împotriva căror agresori se poate obține ordin de protecție, aceștia fiind aceia care exercită acte de violență domestică.
Ce ne învață legea?
Art. 5. legea mai sus menționată ne învață:
(1) În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege:
a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, soţii şi copiii acestora, precum şi persoanele devenite rude prin adopţie, potrivit legii;
b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie; fraţii, părinţii şi copiii din alte relaţii ai soţului/soţiei sau ai fostului soţ/fostei soţii;
c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenţii şi descendenţii partenerei/partenerului, precum şi fraţii şi surorile acestora;
d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.
(2) În sensul prezentei legi prin victimă se înţelege persoana fizică ce este supusă uneia sau mai multor forme de violenţă prevăzute la art. 4, inclusiv copiii martori la aceste forme de violenţă.
Discussion about this post