Deja mulți părinți și bunici simt astăzi că au ajuns la finish, după o adevărată cursă prin magazine fizice și online și centre de închiriat, în care scopul suprem a fost găsirea unei ii sau a unui costum popular pentru serbarea de la școala sau grădiniță.
Având în vedere zilele libere, momentul artistic al preșcolarilor și al elevilor a fost devansat, așa că, pentru majoritatea, azi este ziua în care îmbracă straiele tradiționale.
Până să ajungă aici însă, mulți părinți au dat iama în magazine să le cumpere celor mici ținută românească. Cei mai norocoși s-au bazat pe bunici eficienți și răbdători, care – de mână cu cei mici sau nu – au descins în centrele comerciale.
Prețurile? Și ele în ton cu scumpirile. O ie pentru un boț de om de 2-3 ani costă aproape cât și cele pentru adulți – pleacă de la 60 de lei și ajunge și la câteva sute. Cei care au optat pentru un costum complet au scos din buzunar de la 150-200 de lei în sus. Numai clopul se vinde cu cel puțin 25-30 de lei.
Totuși, parcă cea mai grea luptă se dă când puștiul trebuie să și poarte ia, care nu are nici desene cu mașini, nici cu trenulețe, nici cu păpuși cu picioare subțiri sau rățuște și alte personaje din desenele animate preferate.
La noi, unul a acceptat cu promisiunea că face doar o probă și merge la grădiniță cu ea în rucsac și o poartă acolo fix cât ține momentul. Celuilalt nici nu știm cum îi vine.
Și probabil că scenele s-au repetat în această dimineață în casele multor români.
„Fi-miu e foarte stânjenit. Portul e o alcătuire sisifică pentru el. Cămeșa tradițională nu-i pică bine (și de altfel între timp i-a rămas mică, lucru ce-l aflăm nădușiți după ce, în urletele lui, ne chinuim să i-o tragem pe cap cu vorbe blânde de încurajare cum ar fi ”hai mă copile că-i doar azi”). E de fetițe! E de fetițe! – țipă deznădăjduit și, când vede că nu-i merge, trece la protestul lui favorit, de mic sindicalist în devenire. Adică silabisește, iar ultima silabă o urlă. Eu-nu-vreau-să-port-as-ta-la-gră-di-ni-țăăăăă! Picăm la pace cu cămașă albă și-un brâu tricolor. N-avem succes cu mini-clopul de moroșan (gena lui fiind pe jumătate de acolo). Resimte o formă de ridicol. Preferă, ca simbol cultural, căciula cu trenulețul Thomas”, a scris pe pagina sa de facebook și medicul psihiatru Gabriel Diaconu.
„Aceasta este noua generație de români. Nu-s mai deloc injectați cu sentimentul mândriei, al supremației, superioritățîi. Baia lor culturală, deja, e făcută din alte lucruri, din personaje de desen animat (în mare parte), și acțiuni fără nume, fără țară, fără origini”, punctează el.
Probabil că, în goana asta nebună, ajungem doar să bifăm momentul, fără ca generația nouă să apuce să descopere prea mult din semnificația portului național, fără să descopere din tradiții, fără să descopere frumusețea și munca din spatele acestor costume populare. Sau fără să apuce să le îndrăgească…
Discussion about this post