Din categoria „fie ca…”, în perioada aceasta auzim des și „gospodinele fac”, „gospodinele pregătesc”, „gospodinele au organizat”. Și nici vorbă de gospodarii neamului românesc. Oare chiar să fie ei pe cale de dispariție?
Să vedem. Și doar pentru un „draga, ai grijă de copii, cât mă ocup de sarmale”, soțul participă la proces.
Dar beculețele pe casă? Cine le înșiră, e drept, e nevoie de niște ore, dar datorită cui sunt luminate toată casa și toată curtea ori balconul de se vede tocmai din intersecție?
Și bradul, bradul acela „de aproape doi metri, mai plin să fie, și în partea de jos, și în partea de sus, deci bogat, nu silfid ca acela de acum trei ani”, de el cine se ocupă? Tot gospodarul familiei, care caută, leagă, împachetează, pune pe mașină, aduce acasă, despachetează, dezleagă, mai cioplește ici-colo, mai și ancorează namila, dacă are prunci de-o schioapă, și în final îl înfige într-un suport pe care apoi îl asigură bine.
Și mutările de mobilă tot dânsului îi revin, că masa stă unde ar trebui să vină bradul. Și parcă dulapul din colt îndoaie crengile unde e pus globul preferat al copiilor.
Iar când „lipsește de pe listă cutare”, tot el bagă un sprint până la supermarket. Și revine nădușit printre rafturi și când „ah, mai era și asta, dar am uitat…”. Deci atletismul de sărbători e tot proba lui.
Să nu uitam că misiunea bărbatului, în perioada de Crăciun, începe de Ignat. Și dacă nu are vreun porc în bătătură, parcă tot trebuie să pună o bucată de șorici și niște afumătură pe masă în zi de sărbătoare, așa că e musai să cutreiere prin târgurile tradiționale – sau prin supermarketuri – să completeze meniul.
Deci, în spatele fiecare gospodine stă un gospodar… ocupat de gospodină.
Discussion about this post