Sărbătoarea de Crăciun este una foarte importantă pentru toată lumea, iar pe teritoriul românesc ea se leagă strâns de spiritul creştin al acestui popor. Obiceiurile și tradițiile diferă la români și în funcție de zonele țării.
Dobrogea
Sărbătorile de iarnă aveau, în satele dobrogene, o componentă religioasă, pentru că este celebrată Nașterea Mântuitorului. Nu lipseau însă nici elementele cu valență precreștină, printre care mascarea colindătorilor.
Localnicii din Delta Dunării nu mâncau doar pește de Crăciun. Ei creșteau și porci, pe care îi păstrau după tăiere în cavarma, în untură. Ei pregăteau însă și preparate din pește și făceau chiar și o răcitură din pește. La Sfântu Gheorghe, de exemplu, de pe masa de Crăciun nu poate lipsi scrumbia marinată, iar italienii din localitatea Greci consumau pește afumat.
Darurile de Crăciun că erau mai mult simbolice, în satele dobrogene. Dacă vorbim despre darurile oferite colindătorilor, acestea se rezumau la colaci, fructe, gutui, mere, nuci și erau primite cu foarte mare bucurie.
Unele tradiții se păstrează la nivel intim, familial, altele au început să se dilueze în societatea de astăzi, pentru că modernismul și globalizarea își spun cuvântul.
Obiceiul colindatului se păstrează foarte bine în satele din Dobrogea. În Dobrogea de Nord avem la români, câteva colinde pentru care sunt folosite măști. De exemplu, în zona Dăieni-Turcoaia, tinerii umblă cu iapa sau cu moși, la Măcin ei merg cu oleleul.
Bucovina și Moldova
În zona nord-estică a României, respectiv Bucovina și Moldova, oamenii se dedică cu tot sufletul acestei sărbători și alocă timp și resurse din belșug pregătirilor specifice.
Din seria obiceiurilor dedicate se remarcă înnoirea înainte de Crăciun cu articole de îmbrăcăminte sau încălțăminte de sezon și optează, de obicei, pentru un accesoriu potrivit momentului – o căciulă, un fular, mănuși sau ciorapi.
De regulă, pe 20 decembrie (de Ignat), se taie porcul, întrucât e o zi de sărbătoare cu dezlegare la ulei si vin, iar oamenii gospodari se întrec în prepararea de produse din carne, pe care le servesc la mesele îndestulate de Crăciun și Noul An, dar și pentru întreaga perioadă a iernii.
În seara de Ajun, copiii mergeau cu colindatul pe la casele oamenilor și adunauă bunătățuri în trăistuțe. În present, oamenii aleg să dea mai degrabă bani, dulciuri sofisticate care nu mai respectă rețele de post, portocale sau alte fructe exotice.
De Crăciun, oamenii merg de dimineață la biserică, își fac daruri și întind mese copioase, stropite din belșug cu vin roșu, dar nu fără să lipsească tradiționala țuică fiartă cu zahăr și piper.
Ardeal și Muntenia
Și prin părțile Ardealului și ale Munteniei se merge cu colindatul în Ajunul Crăciunului, dar și cu așa-numitul „Bună Dimineața” (la Moș Ajun).
Copiii continuă să se adune în cete pentru a colinda, urându-le gazdelor sănătate, voioșie și belșug.
Ardelenii deseori le oferă pe lângă colăcei, bunătățuri și bănuti, și câte un păhărel de vin colindătorilor ceva mai măricei.
Oltenia și Banat
O caracteristică aparte a obiceiurilor din preajma Crăciunului în Oltenia și în Banat este legată de oportunitățile de socializare pe care le oferă această sărbătoare specială, îndeosebi în ceea ce privește „tatonarea terenului” în materie de însurătoare pentru tinerii holtei din zonele rurale și nu numai.
Cu pretextul vizitelor din zilele premergătoare Crăciunului, tinerii care intenționează să-și găsească o fată gospodină și de familie bună, caută cu înfrigurare să pătrundă în casele oamenilor gospodari care au fete de măritat, cu speranța că vor afla persoana potrivită pentru planurile lor de întemeiere ale unei familii.
Discussion about this post