Dacă până acum glumeam cu excavatorul galben, care era ca un membru al familiei Constanța, astăzi am constatat ca a REREREREapărut o săpătură imensă în același loc în care se sapă constant de ceva timp!
„Groapa cea de toate zilele” a devenit ca un mobilier urban care completează mijlocul intersecției Tomis cu Soveja. Este ca o rană deschisă care nu se mai vindecă.
De ce trebuie să săpăm și să săpăm și să astupăm aceeași groapă la infinit? Cine ne poate răspunde? Primarul? Mai bine nu. Ăl bătrân, în închipuirile lui, sigur o sa ne spună ca este un triunghi al Bermudelor care înghite muncitorii și mereu trebuie trimiși alții și alții și alții, până o să rezolvăm problema sau până rămânem fără muncitori.
