The Economist, una dintre cele mai importante publicații economice din lume, i-a dedicat României un articol în care arată că economia noastră în creștere transformă țara dintr-una de emigranți în una de imigranți. Angajații străini, în special din Asia, vin acum, într-un număr din ce în ce mai mare, să lucreze aici.
În urmă cu o generație, românii stăteau la cozi pentru mâncare. Potrivit jurnaliștilor de la The Economist, astăzi, în București, cozile au revenit, dar cei care se așază nu sunt români. Pe o stradă, refugiații ucraineni stau la coadă în fața unui centru de distribuire a ajutoarelor. În altă parte în capitală, nepalezi, persoane din Bangladesh și alți cetățeni străini așteaptă în fața unui birou de imigrări pentru a-și reînnoi permisele de muncă și de ședere.
La fel ca Italia anilor ’70, România este pe punctul de a trece de la o țară de emigranți la una de imigranți
Economia României a crescut constant timp de un deceniu, anul trecut creșterea economică fiind de de 4,7%.
În 2010, PIB-ul pe cap de locuitor ajustat la prețuri a fost de 53% din media UE. Iar în 2021, a ajuns la 74%.
Între timp, populația a scăzut de la 23,2 milioane de locuitori în 1990, la 19 milioane în prezent. Rata natalității s-a prăbușit după revoluția din 1989 și milioane de oameni au emigrat, relatează publicația citată.
Țara noastră se confruntă acum cu un deficit grav de forță de muncă.
Coada din fața biroului de imigrări din București este lungă. Nikky, o bonă nigeriană, spune că, în mod ideal, și-ar dori să lucreze în Marea Britanie, dar preferă să locuiască aici în mod legal, decât să trăiască acolo ilegal.
Atharv, un inginer de software din India, și Nico, un barman din Sri Lanka, nu vorbesc limba română, dar asta nu s-a dovedit a fi un obstacol pentru ei până acum.
Este atât de greu să intri în birou, încât Nico a dormit pe trotuar peste noapte; ceilalți doi au ajuns în zori.
Hotelurile, barurile și restaurantele au nevoie disperată de muncitori, dar cea mai mare lipsă este în construcții
Alexandru Băiculescu, director general adjunct al companiei Hidro Salt, are 350 de angajați. Dintre aceștia, 200 sunt străini, majoritatea srilankezi și vietnamezi. Aceștia sunt recrutați prin intermediul agențiilor, dar birocrația din România este atât de copleșită de cereri, încât mulți dintre cei invitați nu ajung niciodată aici.
Baiculescu plătește 1.000 de dolari pe lună, plus cazare și masă, dar până la 40% dintre noii săi angajați pleacă în câteva luni pentru a-și încerca norocul, muncind „la negru’ în țări mai bogate.
„Nu mă pot extinde din cauza acestor probleme”, spune el.
Birocrația din România „este atât de complicată, încât multe companii pur și simplu renunță” la importul de noi lucrători, spune Monica Roman, o profesoară care studiază fenomenul migrației.
Mulți dintre muncitori, care vin să scape de sărăcia de acasă, sunt fericiți să accepte „orice fel de loc de muncă în străinătate”.
Adriana Iftime, directorul general al Federației Patronatelor Societăților din Construcții, spune că sectorul are nevoie de cel puțin 100.000 de noi muncitori până la sfârșitul anului 2024. România va primi 27 de miliarde de euro din fondul de reconstrucție al UE, din care până la 17 miliarde de euro vor fi alocate pentru infrastructură.
Dacă luăm în calcul și alte fluxuri de finanțare din partea UE, România ar putea primi peste 80 de miliarde de euro până în 2027, amintește The Economist.
Muncitorii străini „sunt soluția atunci când nu există altă soluție”, spune Iftime.
În 2017, România a avut o cotă de 3.000 de permise pe an pentru muncitori extracomunitari. Anul trecut, însă, a ajuns la 100.000.
Oana Țoiu, deputat care face parte din Comisia pentru muncă, spune că, deși România are nevoie de muncitori străini ca o „soluție rapidă” pentru lipsa forței de muncă, multe dintre persoanele care pot lucra și de care țara are nevoie sunt deja aici. Problema este că sistemul de asistență socială și taxele ridicate fac inutilă munca part-time, în special pentru mamele cu copii mici. „Există un spațiu imens pentru a lua măsuri proactive pentru ca românii să ocupe aceste locuri de muncă.”
Mulți români încă emigrează pentru locuri de muncă mai bine plătite, dar alții se întorc acasă. Între timp, populația României născută în străinătate este în creștere.
La sfârșitul anului 2022, în țară erau 113.520 de cetățeni din afara UE, o creștere de 110% în cinci ani.
Există, de asemenea, 54.765 de cetățeni UE, 113.000 de refugiați ucraineni și aproximativ 200.000 de imigranți din Moldova vecină (deși majoritatea au cetățenie română).
Mircea Mocanu, care conduce biroul Organizației Internaționale pentru Migrație a ONU din București, estimează că, excluzând moldovenii, până la sfârșitul deceniului vor fi 600.000 de străini în România. Aceasta este o schimbare mare și foarte rapidă pentru ţara noastră.
Dar ce este supraîncălzirea economiei, despre care vorbesc jurnaliștii de la The Economist?
Supraîncălzirea economiei
Ideal pentru orice economie este să aibă o creștere a produsului intern brut din ce în ce mai mare, de la an la an. Însă atunci când creșterea este bruscă, iar consumul crește odată cu inflația, dacă gradul de îndatorare crește, economia ajunge să fie supraîncălzită.
De ce este de temut o economie supraîncălzită? Pentru că un ritm de creștere atât de rapid poate deveni periculos. Pentru că, asemenea unui avion, se poate prăbuși.
Atunci când economia se supraîncălzește, unii producători nu sunt în măsură să furnizeze toate bunurile pe care le cer consumatorii. Asta poate duce la o creștere a prețurilor mai rapidă decât ar fi normal, fenomen care poate determina apariția unei „spirale salariu-preț”, în care prețurile mai mari duc la creșterea salariilor și invers. Spiralele salariu-preț au mai multe șanse să apară atunci când o economie este aproape de ocuparea integrală a forței de muncă, penrru că angajatorii trebuie să ofere salarii mai mari pentru a atrage noi lucrători sau pentru a-i păstra pe cei existenți.
Exportatorilor le este mai dificil să își vândă bunurile în străinătate din cauza costurilor și prețurilor mai mari. De asemenea, gospodăriile și firmele ar putea recurge din ce în ce mai mult la importuri pentru a-și satisface cererea. În scurt timp, creșterea rapidă a prețurilor poate deveni o problemă majoră.
Supraîncălzirea poate, de asemenea, să facă gospodăriile și firmele să fie prea optimiste în ceea ce privește perspectivele veniturilor lor viitoare și să le determine să se îndatoreze prea mult. În cazul în care aceste venituri viitoare nu se materializează, adaptarea la o traiectorie de creștere sustenabilă poate fi dureroasă. Rezultatul poate fi falimentul, pierderea locurilor de muncă, reducerea salariilor și tăierea serviciilor publice.
Discussion about this post