Este ciudat cum, uneori, simți că te întorci în timp atunci când ajungi în anumite locuri. Și exact așa se întâmplă și în stațiunea Mamaia, în zona dintre Satul de Vacanță și Cazino.
Dacă în nord este fieful fițelor, al noului, al șampaniilor aduse cu roaba la masă, în club, în partea de sud a stațiunii încă sunt la putere porumbul fiert, micii mâncați direct de pe carton, trenulețul, papucii de gumă și venerabilele caruselele de la sfârșitul anilor ‘90.
Este o degringoladă a culorilor, a mirosurilor și a gusturilor, fix un bâlci zgomotos cu oameni care mișună de colo colo.
Bătrâna Telegondolă încă are succes printre turiști. 25 de lei costă călătoria pentru un adult, însă doar dus. Nu poți lua bilet dus-întors. La întoarcere, mai stai o dată la coadă.
De sus, se vede foarte bine stațiunea. Se văd acoperișurile hotelurilor, care par mai degrabă în paragină, se văd munții de moloz de lângă clădirile aflate în reabilitare în plin sezon, se vede inclusiv iarba crescută pe alocuri în miezul plajei.
Sunt, de asemenea, porțiuni întinse de nisip complet goale. Fără șezlonguri, fară beach bar-uri și fără turiști…
La sol, încă sunt prezenți comercianții ambulanți care vând jucării chinezești colorate, care chițăie, cantă, dansează ori luminează și pe care vânzătorii le pun tam-nesam în mâna copiilor, apoi își ridică rapid ochii spre părinți și spun prețul. Evident, de cele mai multe ori, nimicul multicolor trebuie înapoiat, spre dezamăgirea celui mic.
Nu lipsesc nici clovnii – nici la figurat, nici la propriu. Figurinele din baloane mai scot 25 de lei din buzunarul clientului. Toboganele gonflabile, trambulinele sau zonele cu bungee jumping sunt și ele pline.
În această zonă a stațiunii, găsești mai puține restaurante, dar multe locuri unde mâncarea se vinde la geam – shaormerii, patiserii, cartofiserii și alte asemenea din aceste categorii. Iar lumea cumpără, mănâncă, se plimbă, râde zgomotos.
Pentru picioarele obosite, există trenulețul cu roți, care – pentru 10 lei de persoană – își duce călătorii din zona Perla spre Cazino. Sau există și o așa zisa mașină de epocă, ce are același preț și același sistem de băncuțe pentru pasageri.
Sentimentul pe care ți-l lasă această parte a stațiunii Mamaia este de vechi, zgomotos, ruginit, depășit… Din păcate, se vede că s-a construit sau s-a încercat renovarea haotic. Încă sunt locuri de joacă în paragină, ziduri mâzgălite, clădiri cu pereții scorojiți. Dar turiștii nu lipsesc, așa că funcționează în continuare principiul “Las’ că merge și așa”…
