Da, nici mie nu-mi place titlul. Evit de obicei să folosesc întrebări, pentru că omul mai mult are nevoie de răspunsuri. Totuși, cred că la întrebarea din titlul acestui articol putem să răspundem împreună, noi în sincron cu dumneavoastră, cititorii.
Cu un secol în urmă, când aveam 18 ani, cluburile însemnau băutură îndoită cu suc din portocale, celebra întrebare „avem masă?”, muzică aruncată așa cu sau fără logică, din mintea DJ-ului și animatoare.
Lumea era fascinată de animatoare, chiar dacă cele mai multe dintre ele dansează și azi, la fel de prost ca în urmă cu un secol, când aveam eu 18 ani. Fac niște mișcări așa de parcă ar încerca să dea jos un colac de plajă de pe ele și execută câțiva pași apăsați de ai zice că vor să stingă cu tocul cui butonul de la prelungitor.
Din toate timpurile, patronii cluburilor nu au fost interesați de cum animă animătoarele lor. Mereu au știut, însă, că nu dansul e talentul care le chinuie.
Am văzut și vara asta club după club, după club, în timpul unor reportaje și peste tot erau ele, balansatele animatoare.
Câteva cluburi și-au făcut în ultimii ani o strategie din atragerea clienților, scoțând animatoarele în fața locației sau oricum, undeva cu vizibilitate către stradă. Însă, cei mai mulți dintre cei care le admiră, din exterior nu intră în club. Așa că revin cu întrebarea din titlu: De ce mai avem animatoare, pe litoral? Răspuns: Din inerția unei mode care, deși leșinată, refuză să cadă și din lipsă de imaginație.
