În ultimii ani am auzit tot mai des de bullying. În acest context, o discuție cu copilul despre acest subiect devine absolut necesară în orice familie, fiind esențială pentru sănătatea emoțională a celor mici. Părinții au un rol important în acest proces, începând de la discuțiie pe care le poartă cu copiii și până la măsurile pe care le iau concret dacă micuții lor devin victime sau agresori. Psihologul Elena Stambuli a vorbit, în exclusivitate pentru Observator Constanța despre amploarea acestui fenomen, dar și despre ce pot face părinții pentru a gestiona problemele cu care se confruntă copilul.
,,Bullying-ul afectează, deopotrivă, agresorii, victimele și părinții celor implicați în acest fenomen nociv. De regulă, ne îndreptăm atenția asupra victimelor bullying-ului, dar să nu uităm că și agresorii, cel mai probabil au fost victime la rândul lor. Copiii, victime ale bullying-ului, pot dezvolta sentimente de inferioritate, se simt respinși, trăiesc cu teama că mereu li se poate întâmpla ceva rău, sunt etichetați, iar asta poate duce către retragerea lor din viața socială și le poate afecta performanța școlară. În calitate de părinți, ne putem ajuta copiii să gestioneze astfel de comportamente indezirabile, astfel încât să nu devină victime sau chiar agresori. Să nu uităm că bullying-ul este un comportament intenționat, repetitiv și, de cele mai multe ori, presupune un raport inegal de forțe între cei implicați. Este un comportament periculos pentru toți cei implicați.” este mesajul transmis de consilierul școlar și psihologul Elena Stambuli.
Bullyingul poate fi fizic, verbal, psihologic sau orice combinație a acestor trei.
Bullyingul fizic include acțiuni precum: lovirea, împingerea, împiedicarea, furtul bunurilor și agresiunea sexuală.
Bullying-ul verbal include: tachinări, porecle cu conotație negativă, comentarii sexuale inadecvate și batjocură.
Bullyingul social include: răspândindirea de zvonuri sau excluderea cuiva dintr-un grup.
Cyber-bullyingul combină practici ale bullyingului social și verbal, însă în mediul digital, în special prin intermediul rețelelor de socializare.
Cea mai evidentă formă de bullying în cadrul comunităților de copii este legată de caracteristici care fac parte din identitatea unei persoane sau a grupului din care aceasta face parte, cum ar fi rasa, religia, dizabilitatea, statutul de imigrare, orientarea sexuală, dar mai ales aspectul fizic. Bullyingul este interpretat deseori de părinți sau profesori ca o formă de a glumi între copii, fără a lua în calcul faptul că pe copilul vizat, porecle precum „ochelarist”, „slăbănog” sau „tuciuriu” , îi afectează emoțional. De altfel una dintre caracteristicile distinctive, care evidențiază existența unei forme de bullying este faptul că persoan a țintă este deranjată și nu amuzată de comportamentul așa-zis de tachinare.
Ce pot face părinții?
Primul impuls pe care îl au părinții atunci când copilul este victima bullying-ului este acela de a-l pedepsi pe agresor. O astfel de abordare este incorectă pentru că nu rezolvă situația, dimpotrivă, poate contribui la dezvoltarea conflictului și transforma victima într-o țintă sigură.
Este necesar să comunicăm permanent și să le explicăm copiilor ce înseamnă acest comportament și care sunt consecințele. Mai mult decât atât, fiecare copil trebuie să înțeleagă că un astfel de comportament nu este permis și este inacceptabil.
Apoi, încurajând copiii să aibă încredere în ei, să se implice în activități care le fac plăcere și să nu ascundă ce li se întâmplă. Este important să îi învățați pe copii să își aprecieze calitățile și să se iubească. Povestiți copiilor experiențele voastre și soluțiile pe care le-ați găsit pentru a rezolva pașnic, calm și cu răbdare un conflict.
Repetați împreună diverse strategii de a răspunde la comportamentul agresiv pentru a-l dezamorsa, cu calm și încredere. Atunci când agresorul continuă și conflictul escaladează, copilul ar trebui să ceară ajutorul unui adult. Ascunderea, de teamă, a unui comportament de bullying nu va face ca acesta să dispară, iar copilul va suferi mai mult și se va izola de grup. De aceea, este foarte important ca părinții să îl sprijine, să îl asculte și să îi ofere ajutorul atunci când este nevoie.
Învățați copilul să se comporte diferit decât s-ar putea aștepta agresorul!
1.Ignorarea agresorului doar în faza inițială – să se comporte ca şi cum agresorul este invizibil și să plece din situație, dacă acest lucru este posibil. Când victima plânge sau se înfurie, agresorul este satisfăcut pentru că și-a atins scopul, de aceea este de evitat acest comportament.
2.Exprimarea propriilor emoții la persoana I: ,,Mă deranjează că mă poreclești, sunt trist din această cauză și te rog să încetezi!” Învățați copilul să folosească un ton ferm și să-și privească agresorul în ochi. Această abordare este valabilă dacă se face într-un mediu controlat, în care se află în preajmă un adult.
3.Răspunsul cu un compliment sau răspunsul paradoxal- aceste tipuri de răspuns descurajează de obicei agresorul. Dacă un copil este batjocorit pentru că poartă ochelari, ar putea să răspundă: ,,Îți mulțumesc că ai observat că port ochelari!” sau ”Este adevărat că m-am îngrășat puțin, voi începe să fac mai mult sport!”
4.Nu învățați copilul să răspundă cu aceeași monedă, nu îl încurajați să răspundă agresiv! Acest comportament va face ca situația să degenereze și se poate ajunge la situații mult mai grave.
Când vorbim de bullying fizic, învățați copilul să:
- părăsească cât poate de repede locul și situația respectivă;
- să anunțe un adult și să solicite ajutorul acestuia;
- să vorbească cu o persoană specializată (psiholog, psihoterapeut, consilier).
Este foarte important ca părinții unui copil care este victimă a bullying-ului să acționeze imediat, să îi ofere credit acestuia și să ia măsuri dezirabile pentru a elimina acest comportament și a diminua puterea agresorului.
