Ziua Crucii sau Înălțarea Sfintei Cruci este sărbătorită la data de 14 septembrie, potrivit calendarului ortodox 2023, și este singura sărbătoare cu post aspru şi rugăciune care are loc în fiecare an.
Înălțarea Sfintei Cruci este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt, informează creștinortodox.ro.
În această zi este sărbătorită amintirea a două evenimente importante din istoria Sfintei Cruci:
– Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în față poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335;
– Aducerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
Sfânta Cruce a fost aflată din porunca Sfintei împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Datorită acesteia s-au găsit pe Golgota trei cruci. Pentru a află care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul și care sunt crucile tâlharilor răstigniți odată cu El, patriarhul Macarie le-a spus să atingă pe rând crucile de o femeie moartă. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Hristos.
După această minune, Patriarhul a poruncit înălțarea Sfintei Cruci într-un loc înalt, de unde să o poată vedea toată lumea.
Când împăratul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea Domnului în Persia. Sfânta Cruce a rămas aici timp de paisprezece ani, până când Hosroe a fost învins de împăratul Heraclie, care a dus sfânta cruce în Ierusalim.
Înălțarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea aduce aminte de patimile și moartea Mântuitorului.
Tradiții și obiceiuri
Ziua Crucii (14 septembrie) este data ce vestește sfârșitul verii și începutul toamnei. Principalele obiceiuri de schimbare a anotimpului călduros (vara) cu unul rece (toamna) sunt concentrate în jurul echinocțiului de toamnă și se manifestă cu ocazia unor sărbători religioase sau populare ce ating maximul la Ziua Crucii.
Această zi mai poartă numele de Carstovul Viilor sau Ziua Șarpelui. Sub prima denumire, ziua este cunoscută mai ales în zonele deluroase și sudice ale ținutului, în zonele viticole, marcând începutul culegerii viilor, iar sub denumirea de Ziua Șarpelui este cunoscută pretutindeni. Acum se crede că șerpii și alte reptile încep să se retragă în ascunzișurile subterane, hibernand până în primăvară următoare, la 17 martie ( Alexiile ).
La sat, încă se mai crede că șerpii, înainte de a se retrage, se strâng mai mulți la un loc, se încolăcesc și produc o mărgică numită “piatră nestemată”, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor.
De Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micsunele, mătrăgună, năvalnic) ce se duc, împreună cu buchetele de flori și busuioc, la biserica, pentru a fi puse în jurul crucii și a fi sfințite. Plantele sfințite se păstrează, apoi, în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite la nevoie în vindecarea unor boli sau sunt utilizate la farmecele de dragoste (navalnicul). Se consideră că acum florile se plâng una alteia pentru că se usucă și mor, iar cele ce înfloreau după această zi (brândușa de toamna) erau socotite flori ale morților.
Discussion about this post