Nici nu știu cum să încep… să vă povestesc experiențele mele sau să vă fac o trimitere la conceptele lor, după care chipurile se ghidează?!
Da… să începem cu ei, cu furnizorul nostru de cafea și zâmbete, pentru că așa scrie pe site-ul lor:
„Suntem oamenii cu cafeaua și cu zâmbetele în buzunar”;
„Suntem magicienii zilelor mohorâte și prietenii cu care să-ți sărbătorești reușita.”.
Sincer, au paharele alea frumos colorate, au reclame mișto, cafeaua este acceptabilă la preț, parcă te încântă să încerci.
Așa am făcut și eu. Am văzut, mi-a plăcut, am zis să încerc. Cea mai apropiată locație la care pot merge este cea de pe Unirii, vis-a-vis de piață. Mi-am zis: „Super – dimineața, înainte să merg la muncă, mă opresc și îmi iau o cafea mișto, din care pot să beau toată ziua așa cum îmi place mie”. Zis și făcut! Am plecat cu 5 minute mai devreme de acasă și direct pe Unirii m-am oprit, fericită nevoie mare! Am coborât din mașină, am intrat în cafenea, unde m-a întâmpinat un tip înalt, solid, cu o barbă maaaareee! Mi-am zis „Nice! Altceva!”. Nu mă așteptam la asta! Foarte interesantă prezența celui care prepara cafeaua! Mi-a plăcut! Și cam ăsta a fost ultimul lucru care mi-a plăcut legat de această cafenea!
Cum am intrat în cafenea, am salutat. Nu mi s-a răspuns. Îmi făceam mustrări de conștiintă că poate nu am zis suficient de tare „Bună dimineața” și o să spună omul ăla că sunt o clientă nesuferită. În fine… am comandat și am început să mă prind că tipul auzise foarte bine ce am spus, doar că nu îl interesa, ba mai mult, era chiar deranjat că trebuie să facă o cafea. A trântit, a bufnit, gata cafeaua… am plătit și am ieșit rapid pe ușă. M-am gândit că este prea dimineață, deși… dacă nu te poți trezi binedispus, ori bei o cafea, ori te angajezi undeva unde te primește de la ora 10.00.
Au trecut cam 10 zile și mi-am zis să mai încerc. Poate a avut omul o zi proastă, poate l-a părăsit buna dispoziție. Îmi fac curaj, plec cu 5 minute mai devreme, opresc, parchez, mă dau jos, intru (aceeași rutină), doar că de data asta spun „BUNĂ DIMINEAȚA”, tare și răspicat ca să fiu sigură că m-a auzit! Mi-a răspuns „Bună dimineața”, încet, foarte încet, plictisit, în sictir, fără să se uite la mine, continuând să facă ceea ce făcea. Am comandat, am plătit și am întrebat care este capacul potrivit pentru paharul meu. Mi-a arătat în stilul lui, mi-a spus și m-a făcut să mă simt foarte… nepricepută! Am plecat.
Acum 2 zile intru iar. A treia și ULTIMA OARĂ! Nu mai era nici dimineață, nici luni, nici vineri, era weekend, era ora 11.00! Intru după modelul de mai sus, urlu (aproape) „Bună dimineața”, mi se răspunde mai mult de nevoie, că nu mă prea putea ignora, cer o cafea, o primesc trântită, bufnită, ca și cum mi-ar fi făcut o favoare. Mi se iau banii cu nervi.
Eu o forțez și spun „Multumesc”, tare! Mi se raspunde „Cu plăcere”… cred, parcă așa am auzit.
Intră o doamnă, salută, încet (se vede că încă nu avea experiență), nu i se răspunde și nici nu este băgată în seamă că de, era ocupat cu mine domnul!
Mi-am luat băutura, am luat repede un capac, ce am nimerit, că nu am mai îndrăznit să întreb care pentru ce pahar este și am plecat, bolborosind, nu la adresa lui, ci la adresa mea că nu încetez să le găsesc oamenilor scuze pentru comportamentul lor.
Un sfat pentru domnul de la 5 to Go Unirii – nu știu dacă este a dumneavostră cafeneaua (dacă e așa, cu atât mai grav, dar dacă sunteți angajat – NU vă obligă NIMENI să munciți dacă nu vreți; nu mai este ca pe vremea răposatului! Dar dacă totuși trebuie să mergeți la muncă, ar fi drăguț dacă nu ați împrăștia atâtea energii negative, aroganță și nemultumire tuturor celor care vă trec pragul!
Discussion about this post