Pozele din acest material sunt garanția că titlul nu este o exagerare, ci o descriere pe cât de scurtă, pe atât de reală a situației din satul tulcean Plauru.
Aici, oamenii au parcă alt organism și o imunitate extraordinară în fața microbilor, a poluării și a bollilor. Scriem asta pentru că acești săteni beau apă nefiltrată, trasă cu pompele direct din Dunăre. Motivul? Autoritățile nu au reușit să le ofere o alternativă.
„Noi o luăm din Dunăre, o punem în bidoane, la decantat. Se decantează singură. Păi, moșii și strămoșii noștri așa au băut, așa au mâncat“, ne spune cu seninătate Adriana Giuvanovici, localnică din Satul Plauru.
Primăria nu le-a tras apă potabilă, nu a venit cu un sistem de filtrare, dar le-a oferit în schimb tomberoane noi. În lipsă de alte recipiente încăpătoare, localnicii din Plauru au decis să le folosească pentru depozitarea apei.
„Da, pubelă ne-au dat de la primărie și bem din ea. Cum să nu bem? Știm că este și poluată, de la traficul navelor, știm, știm, dar dacă nu am pățit nimic… Și bunicii au trăit tot cu apă dinasta“, ne lămurește Adriana Giuvanovici.
Dăm și de primarul din comuna Ceatalchioi, de care ține Plauru. Edilul nu numai că recunoaște faptul că nu are apa potabilă, dar și completează lista cu probleme a comunității:
„Oamenii de aici nu au apă potabilă, nu au mijloc de transport către Tulcea, nu au cum să-și ia medicamente, nu au transport nici naval. Am avut un ponton pe care l-au luat la reparații și nu mai pot circula cu el. Din cauza drumului nu există nici cursă regulate cu microbuzul. Trebuie să dea bani cuiva cu mașina ca să ajungă undeva și vă mai spun că nu avem semnal la telefon“, declară primarul Tudor Cernega.
Pentru tot ce-i lipsește, Tudor Cernega susține că a cerut sprijin la nivel județean și central, numai că fără rezultat. Proiectele s-ar fi blocat în plasa birocrației românești, dacă e să-i dăm crezare.
Discussion about this post