Temperaturile scăzute suprasolicită organismul, care trebuie să facă eforturi suplimentare pentru a funcţiona normal. Pentru a-i uşura „munca”, este nevoie să adoptăm o serie de măsuri. Acestea sunt necesare atât în cazul persoanelor sănătoase, cât mai ales pentru vârstnici şi pentru bolnavii cronic.
Atunci când corpul nostru este expus la frig, vasele mici de sânge se contractă, cu scopul de-a ajuta organismul să păstreze cât mai multă căldură. Însă acest lucru duce la diminuarea fluxului sanguin către extremitățile corpului, dar și către inimă.
Printre cei mai sensibili la acţiunea frigului sunt vârstnicii, aceştia având imunitatea scăzută, precum şi alte boli asociate. Cardiacii, diabeticii, astmaticii, hipertensivii şi cei cu boli renale cronice sunt printre cele mai vulnerabile categorii de bolnavi pe timp de iarnă. Inima este unul dintre organele cele mai afectate de expunerea la frig, capacitatea acestui organ de a pompa sânge în organism fiind îngreunată de îngustarea prin constricţie a vaselor de sânge. În urma eforturilor de adaptare la temperaturile joase, ritmul cardiac creşte, corpul pierde apă, iar sângele devine mai vâscos. Din cauza acestor modificări, iarna, cardiacii sunt mai expuşi riscului de a suferi un infarct sau un accident vascular cerebral. Pentru prevenirea acestor complicaţii, este bine ca persoanele cardiace să evite pe cât posibil expunerea la frig.
La temperaturi scăzute, mucoasele de la nivelul căilor respiratorii se umezesc mai uşor, iar virusurile şi bacteriile se „prind” şi se dezvoltă mai repede în acest mediu. La acestea se adaugă şi faptul că frigul favorizează scăderea numărului de globule albe (leucocite), care au rolul de a ne apăra de infecţii precum cele respiratorii. De aceea, în anotimpul rece, sunt mai frecvente răcelile şi gripa.
Dacă îţi apare o erupţie mai ales pe zonele expuse la frig (mâini, picioare, faţă), este foarte posibil să ai alergie la frig, afecţiune moştenită genetic sau cauzată de boli precum hepatita. Aceste pete pot dispărea în cel mult jumătate de oră după expunerea la frig sau pot persista până la 12 ore.
Umiditatea şi gerul pot duce la sensibilizarea rinichilor. Astfel, iarna pot apărea mai uşor glomerulonefritele, infecţii ale rinichilor, care dau simptome precum dureri lombare, febră şi stare generală de rău. De asemenea, şi vezica urinară este sensibilă la frig, de aceea pot apărea cistita, inflamaţie a vezicii manifestată prin usturimi la urinare şi prin micţiuni frecvente. Pe lângă tratamentul corect al acestor afecţiuni, este nevoie de hidratare corespunzătoare.
Discussion about this post