Știm cu toții cât este de important să îi ajutăm pe copii să își înțeleagă emoțiile. Din păcate, nici noi, adulții, nu suntem întotdeauna prea abili la acest capitol și se poate întâmpla ca, fără voia noastră, prin ceea ce spunem sau facem, să le invalidăm trăirile. Atunci când suntem obosiți și nu dăm prea mare atenție la ce ne spun copiii, atunci când exagerăm cu sfaturile, atunci când îi certăm pentru că au emoții „nepotrivite”, nu facem decât să îi îndepărtăm de trăirile lor afective.
Una din cărțile de mare ajutor pentru părinții care vor să evite asemenea greșeli este „Cum să vorbim copiilor dacă vrem să ne asculte și cum să-i ascultăm pentru ca ei să ne vorbească”, scrisă de Adele Farber și Elaine Mazlish. Lucrarea ne prezintă câteva moduri prin care putem ajuta copiii să înțeleaga mai bine ce simt.
Autoarele afirmă că trebuie să acordăm o mare atenție copiilor atunci când ei ne vorbesc. Să întrerupem activitatea în care eram implicați și să le acordăm întreaga atenție, mai ales atunci când ne dăm seama că vor să ne transmită ceva important pentru ei.
De asemenea, nu trebuie să ne opunem emoțiilor pe care le încearcă. Autoarele afirmă că este suficient să spunem chiar și un singur cuvânt pentru ca cel mic să simtă că suntem interesați de ce are de spus. Atunci când îi spunem „Înțeleg.”, copilul va continua să exploreze și să exprime ceea ce gândește și simte.
Este bine să facem o afirmație prin care să numim starea sa. Dacă îi vom spune „Ești supărat”, de exemplu, se va simți înțeles și alinat. (De multe ori părinții evită să recunoască emoțiile negative ale copiilor, de teamă că ar putea înrăutăți situația, dar se pare că nu au dreptate.)
Îi putem ajuta să își imagineze că ceea ce își doresc se îndeplinește. Chiar dacă îndeplinirea reală a dorințelor lor nu este posibilă, îi putem ajuta să le realizeze cu ajutorul imaginației.
De mare importanță este atitudinea pe care o avem, afirmă cele două autoare. Dacă nu manifestăm compasiune, cel mic nu se va simți înțeles și sprijinit.
Discussion about this post