Cu un salariu minim pe economie, pe care autorităție se gândesc să-l ducă la 3.700 de lei (de la gând la fapte e cale lungă) ai minime șanse să vezi marea, dacă nu ești din Constanța. Ce ați citit în prima frază ar trebui să vă dea mult de gândit, dragi, constănțeni, pentru că eu, voi, împreună suntem biencuvântați. Și vă explic imediat de ce.
Un român cu un salariu minim pe economie și care nu locuiește în Constanța, Năvodari, Eforie, Mangalia (undeva la mare, înțelegeți voi ideea) trebuie să pună într-un an 200-300 de lei (luna), deoparte, ca să-și permită o vacanță estivală, fără fițe.
Imagine de arhivă, plaja Modern.
Noi, cei născuți și crescuți lângă marea întindere albastră putem merge la mare și cu mâncarea la pachet. Evident însă, nu știm să apreciem asta, după sindromul cetățeanului de Sinaia, sătul de Peleș.
Practic, constănțeanul cu salariu minim pe economie, care nu poate emite mari pretenții pentru o vacană montană, este chemat să fie turist la el acasă.
De fapt, transformarea constănțeanului în turist este strategia la care pea puțini antrenori din HORECA s-au gândit.
Să reluăm teza, constănțeanul căștigă în medie 3000 de lei pe lună și acum i se promit 3700. Deci, nu are bani să-și facă vacanța, concediul nicăieri în țară. Așa că, datorită faptului că nu are nevoie de cazare la el acasă, marea, cea răvânită de milioane este și șansa lui pentru relaxare.
De ce să nu ne bucurăm de ce aveam de le Dumnezeu? Aici ne-a pus, la mare. Nu suntem plini de bani, dar avem ceva de vis pentru alții, cazare gratis și lipsa nevoii de transport, doar aici locuim, la doi sau câțiva pași în plus față de mare.
