De multă vreme n-a mai fost constănțeanul așa de prietenește bătut pe umăr, atât de întrebat de sănătate și de of-uri, într-o asemenea măsură de curtat… electoral, desigur. Ce-i drept, de 4 ani, timp în care a asistat cu neputință la “șantierizarea” urbei.
Acum, e perioada în care X și Y umblă cu promisiuni în vârf de băț. Curg întrebările și listele cu “vom face”. Iar oamenii – majoritatea – ascultă, analizează, dezbat. Mai ales dezbat. Că asta-i place românului. Doar gura satului nu tace niciodată.
Doar că e nevoie de mai mult. Nu e suficientă radiografia candidaților din fotoliu, cu mana pe bere sau pe telecomanda de la televizor. Și nici sporovăială, cu cotul pe masa din barul de la colțul străzii. Și nici criticile în timp ce stai la coadă la cumpărături. Este nevoie de un drum, tocmai pentru ca orașul să-și găsească drumul spre normalitate – este nevoie de un drum la secția de vot.
Toată lumea vorbește, dar, în ziua scrutinului, mulți găsesc mai potrivit să stea la plajă, să plece la munte, să se sprijine pe veșnicul “las’ că merge și așa” sau… pe alții – “merg alții, ce să mai merg și eu”. Și, în acest ritm, prezența la vot rămâne săracă și doar tolba de nemulțumiri bogată.
Este momentul în care suntem întrebați, iar răspunsul chiar contează. Fiecare răspuns.
Discussion about this post