După atâta amar de vreme în care șanțurile și praful au fost principalele coordonate pe strada Ștefan cel Mare, pare că se vede totuși luminița de la capătul tunelului, însă – cel puțin deocamdată – doar pe mijlocul drumului. Pe margine, prin multe spații comerciale, bate vântul. În zonă, locul excavatorului, pe post de simbol, a fost luat de… lacăt.
Cei câțiva comercianți rămași în zonă încearcă să resusciteze atmosfera cu măsuțe și scaune scoase în fața cafenelelor, dar, la doi pași de ele, locuri unde erau înainte magazine frecvent vizitate de clienți sunt acum pustii.
Se vede că înăuntru nu mai e nimic de luni de zile sau chiar ani. Pe unele geamuri sunt lipite anunțuri, prin care proprietarul dă de veste că vinde sau caută chiriaș.
Alte locuri par pur și simplu părăsite, mai ales că zidurile au fost acoperite de graffiti, iar lacătele de pe uși sunt ruginite bine.
E drept, sunt și clădiri în reabilitare. Dar încă lipsește viața de pe această străduță pietonală din centrul orașului, cu un potențial uriaș.
Deocamdată, zona e animată de grupurile de tineri de la liceul din apropiere, care stau ciorchine la cafea ori de vorbă pe bănci, și de trecătorii care nu se mai tem că își umplu încălțămintea de praf și pietriș și nu mai ocolesc strada.
Discussion about this post