Iisus Hristos este și cel mai mare reformator din istorie. Mântuitorul a schimbat sacrificiile, pedepsele și răzbunările din Vechiul Testament, pe iubire, milă și blândețe.
De curând, am fost la mănăstirea Putna, ctitorită de Ștefan cel Mare, unde călugării ridică rugăciuni către cer de peste jumătate de mileniu. Este un loc pe care Mihai Eminescu îl numea Ierusalimul neamului Românesc, așa că orice sfat primit aici, orice vorbă de duh este o comoară nematerială.
Unul dintre călugării cu har de la Putna chiar a ținut să-mi explice că Iisus Hristos este Mielul care s-a sacrificat, pentru ca după El să nu mai fie sacrificiu.
Merg mai departe și sublinez încă o dată faptul că sacrificarea mieilor se făcea în iudaism. Era o practică a evreilor, evrei care l-au renegat pe Hristos, cu mici excepții. Aici nu acuzăm și nu cădem în capcana antisemitismului. Pur și simplu scriem informații istorice verificate și răsverificate, atât de teologi cât și de alți mari intelectuali.
Ca să fie și mai clar, noi suntem creștini datorită Lui Iisus Hristos. Deci, noi dacă ne numim creștini, urmăm strict calea Lui. Bun și ca să ne referim strict la partea de sacrificare a animalelor, care este întâlnită în Vechiul Testamant: Dumnezeu nu o mai cere în Noul Testament, în noua cale. Dumnezeu, odată cu întruparea și sacrificiul Fiului nu mai cere nici măcar un sacrificiu de animal.
Iisus Hristos vine și spune să învățăm de la el, care este blând, să oferim milă și să iertăm. Ne solicită să sacrificăm păcatele care ne înrobesc inima, atât. Deci, legea cea veche dură, este reformată în iubire.
Dumnezeu nu are ce să facă cu sacrificiile noastre. Nu îi servesc la nimic. Singurul lucru pe care Dumnezeu îl dorește și îl poruncește, așa cum mi-au explicat și călugării de la Putna, este inima crendinciosului. Să-l urmezi din toată inima ta, iar animalele făcute de Dumnezeu, să nu mai fie omorâte de om, în numele Celui care le-a făcut și ne-a creat.
Observați că în post este interzisă vărsarea de sânge și totuși, noi vărsăm sânge. Aici voi explica în detaliu:
De Crăciun, fix înainte să se termine postul, fix când mai avem un pas ca să intrăm curați în sărbătoarea Nașterii Doimnului, omorâm porci, printr-o tradiție falsă, numită Ignat. Nu facem altceva decât să ne batem joc de Nașterea Nomnului, dar și de sărbătoarea dedicată sfântului Martir Ignatie care a murit pentru Hristos.
Apoi, de Paște, tăiem mieii, vărsăm sânge nevinovat și ne batem joc de Înviere. Profund greșit, însă unii dintre noi am renunțat la acest act păgân.
În concluzie, Dumnezeu ne cere doar să ne mântuim, să fim blânzi, milostivi, să ajutăm. Noi însă nu vrem să depunem acest efort și în schimb, tăiem animele, chiar dacă asta nu ne cere Dumnezeu.
Alegem sângele de animal în locul mirului și al Sfintei Împărtășanii, alegem să ne plecăm și rugăm în fața cezarului și nu în fața Lui Dumnezeu.
Ce am scris este bazat pe învățăturile sfinților părinți și pe legea creștină dată de Hristos.
Discussion about this post