Învierea Domnului Nostru Iisus Hristos reprezintă cea mai importantă sărbătoare pentru creștini. Sărbătoarea este un prilej de bucurie și de purificare a sufletului, iar semnificația religioasă a sărbătorii reprezintă o șansă de mântuire în fața lui Dumnezeu. Tradiția definită de simbolul Învierii, Lumina, este un semn de biruință a vieții asupra morții și a prezenței lui Dumnezeu în viața noastră. Despre semnificația sărbătorii Paștelui dar și despre simbolul Luminii Învierii ne-a povestit în urmă cu un an preotul Rareș Bardu, reprezentant al Parohiei ortodoxe nr. 1 Poarta Alba, Biserica cu hramul Sfântul Nicolae, în cadrul unui interviu.
Ce semnifică sărbătoarea Paștelui pentru creștini?
„Sărbătoarea Paștelui reprezintă momentul 0, să spunem așa, al vieții oricărui creștin. Prăznuim răscumpărarea noastră prin jertfa lui Hristos de pe cruce pentru că Hristos prin patima sa, prin pătimirile sale, prin jertfa sa, răscumpără păcatele oamenilor. Se spune că o singură picătură din sângele lui Hristos răscumpără păcatele întregii omeniri și este o sărbătoare a învierii noastre sufletești, a învierii noastre pentru viața veșnică, pentru că mântuirea sufletului nu era accesibilă înainte de Hristos. Chiar și proorocii Vechiului Testament se coborau și ei în Șeol, așa îi spuneau evreii la iad, locuința morților și doar după jertfa răscumpărătoare a lui Hristos avem posibilitatea să dobândim raiul și de aceea este Paștele pentru fiecare dintre noi începutul vieții noastre duhovnicești, începutul vieții noastre cu Hristos și de aceea este o sărbătoare în definiția bucuriei care nu cuprinde doar sufletul omului ci lumea întreagă”.
Ce simbolizează lumina de la Înviere?
„Lumina de la Înviere nu simbolizează, ci este un fapt. Cred că mulți dintre creștini trebuie să știe că de fiecare dată la Paștele Ortodox, la Ierusalim, în timpul slujbei Vecerniei din Sâmbăta Învierii, undeva după-amiază, la Biserica de la Sfântul Mormânt se pogoară în chip minunat o lumină Dumnezeiască care aprinde lumânările și candelele de la Sfântul Mormânt. Este semnul prezenței lui Dumnezeu, a faptului că Dumnezeu este cu noi și mai ales este semnul biruinței Ortodoxiei, a credinței creștine ortodoxe. Această minune se întâmplă numai și numai la slujba ortodoxă pe care o fac arhiereii ortodocși la Sfântul Mormânt și preoții noștri. Nu se întâmplă nici la catolici, nici la denominațiuni creștine, deși au aspirat foarte mult timp la acest lucru și aspiră și acum să vadă minunea aceasta petrecându-se la ei, dar nu este. Se aprinde numai la ortodocși. Există fapte, documente istorice încă dinainte de vremea Imperiului Otoman. Au fost cercetători musulmani care au cercetat cu de amănuntul cum se întâmplă cu lumina, să nu fie o înșelătorie. De atunci și până în ziua de astăzi s-a păstrat această tradiție ca Sfântul Mormânt să fie controlat atât de musulmani, cât și de evrei, cât și de reprezentanții celorlalte biserici să nu fie ceva de aprins, face parte deja din ritual. Patriarhul Ierusalimului când intră în Mormânt ca să săvârșească rugăciunile acestea, în urma cărora se pogoară lumina, este controlat la piele. Poartă o cămașă albă și este controlat la piele de un reprezentant al statului evreu, de un reprezentant al musulmanilor, de un reprezentant al Bisericii Copte, dacă nu mă înșel, și al armenilor. Minunea aceasta se întâmplă numai la ortodocși, nu se întâmplă la nicio altă confesiune”.
Ce transmiteți creștinilor constănțeni cu ocazia acestei sărbători?
„Îmi doresc din tot sufletul să trăiască această sărbătoare cu multă bucurie în suflet. Se bucură și cerul și pământul la Paște și cine are sufletul sensibil poate sesiza că și în univers, în natură, e un duh al bucuriei la Paște, pentru că în urma păcatelor noastre nu suferim doar noi ci suferă și universul, lumea în care ne-a așezat pe noi Dumnezeu. Deci, păcatele noastre strică armonia întregii creații divine. Cu cât ne pregătim mai bine pentru toate sărbătorile, dar în special pentru Paște cu atât simțim mai bine bucuria aceasta a Învierii. Cine se pregătește bine poate chiar să simtă prin experiența sa personală aceste bucurii duhovnicești și deci postul este o perioadă a bucuriei duhovnicești. Împuținăm puțin cele ale trupului ca să putem simți mai bine pe cele ale sufletului”.
Discussion about this post