E greu pentru roșia românească să catch up (citiți ketchup, de dragul textului), să prindă din urmă roșia de import, la capitolul producție și evident profituri, pentru producători. De ce? Cauzele sunt foarte multe, însă, în acest articol ne vom referi strict la una care și acum răsună în mintea mea precum un ecou. Este o vorbă a unui român cu solarii, care mi-a rămas în gând: „Până venim noi cu roșiile noastre, deja sunteți sătui de alea de import!”. Și așa este!
Practic, în ultimii ani am început să primim roșii tot anul, dar absolut tot anul, deci 12 luni din 12, de la toți marii producători globali. Am primit din toate soiurile, mărimile și din toate categoriile de prețuri. Cu sau fără gust, cu mai multe sau mai puține chimicale, le-am mâncat și în decembrie la masa de Nașterea Domnului și primăvara, la Înviere.
Acum, pentru că le mâncăm mereu, constant, așa cum face și autorul acestui articol, intervine la un moment dat o saturație, în cazul unor consumatori sau al multor consumatori. La concluzia asta au ajuns și producătorii români, care au scos rodul muncii lor în piață încă din aprilie, prima oară la prețuri mai mari de peste 30 de lei, iar acum la variante mult mai convenabile, 10 lei sau sub 10 lei, 16 lei în cazul roșiilor roz sau 26 de lei kilogramul la cele de grădină, dacă sunt crescute în condiții mai propice.
Cu siguranță, roșiile venite din pământul nostru, unul roditor, bogat, invidiat de mulți, sunt mai bune. Sunt proaspăt culese și evident excelente pentru o salată zemoasă, în care să înmuiem pâinea, așa cum ne place nouă, românilor. Dar, avem un mare dar: Pentru că și acum roșiile din România sunt în competiție cu cele străine, unii români le cumpără pe cele din urmă, din automatism sau poate pentru că găsesc prețuri relativ mai mici.
Și important, să nu uităm de micii producători care își aduc roșiile la tarabă, în piață, ca să supraviețuiască. Aici, ne referim la legumicultorii originali, nu la speculanți.
Deci, aceasta este fereastra din an în care ar trebui să ne concentrăm sută la sută pe producția noastră, să cumpărăm noi de la noi. Este fereastra în care intră lumina Soarelui în casele crescătorilor de legume autohtoni. Însă, așa cum vedem an de an, roșiile unor producători sunt drobite de concurența de la supermarket și nu ca să fie transformate în suc de roșii sau bulion ci efectiv sunt aruncate și distruse.
Până Guvernul va lua măsuri superioare pentru portejarea legumiculotirlor români, tot noi oamenii de rând îi putem ajuta. Haideți să-i sprijinim pe români să-i catch up din urmă pe legumicultorii străini!
Discussion about this post