Să recunoaștem, sute de mii de fani s-au născut sau mai corect spus au renăscut în timpul meciului cu Ucraina și nu după primul gol, ci când aveam 2-0, iar după victoria scor final 3-0, toți cei care râdeau de jucătorii naționalei, înainte, nu mai știau ce laude să scrie pe Facebook. Scriau și ștergeau și iar scriau și până la urmă postau, după ce se asigurau că au înșirat toate osanalele în care până mai ieri nu credeau.
Vă aduceți aminte cum fotbaliștii tot erau folosiți ca niște caricaturi, ca niște personaje din bancuri, de mulți dintre români? Mai știți cum îi tot comparam cu jucătorii din țările occidentale, care erau portretizați precum niște zeități în comparație cu ei? Mai țineți minte cum era ironizat Edward Iordănescu pentru credința lui în Dumnezeu, la fel ca tată său, Anghel Iordănescu?
E greu să ne mai amintim, știu, pentru că bucuria primită cadou de la jucători și antrenor ne-a produs așa o amnezie plăcută și brusc tot ce ne amintim este de România de la scor 2-0, în meciul cu Ucraina.
Florin Niță, portarul care o viață s-a apărat de golurile sărăciei și care își începe interviurile mulțumind Lui Dumnezeu este deja favoritul tuturor. Echipa în sine, lipsită de sclipiri ca-n era lui Hagi tatăl, joacă acum un fotbal european, un fotbal practicat de obicei de acele echipe care ne băteau.
Știți, de regulă noi era aceia care atacau ca nebunii și pierdeam și după ne enervam, că uite ce bine jucăm dar nu avem șansă sau ne fură arbitrul. Acum, însă, reușim ca echipă să facem față tactic la valuri de presiune și să răspundem pe contraatac.
Practic, Edi Iordănescu, criticat de mulți (asta înainte de meciul cu Ucraina, la 2-0 pentru noi) și-a spus: frate, nu mi-a pus nimeni în brațe o echipă se super vedete care să dribleze și să hipnotizeze. Am acești jucători frumoși, muncitori, unii dintre ei chiar talentați, hai să fac cea mai bună treabă cu ce mi-a dat Dumnezeu! Și așa a făcut!
Despre public, aici trebuie să spunem că am încântat o Europă întreagă. Sunt pline rețelele de socializare cu clipuri video în care apare galeria României, iar multe dintre aceste filmulețe sunt postate de străini. Pur și simplu acel galbem deschis care acoperă tribunele și peluzele aduce un pozitiv, o energie bună, în sincron cu echipa din teren.
Consider că în mod clar fanii care au mers la stadion au fost surprinși de echipă dar și invers. Nici jucătorii nu se gândeau că vor avea chiar așa o susținere.
Foarte important, lotul este compus din fotbaliști tineri care vor deveni din ce în ce mai buni. Este o echipă de perspectivă care acum arată ce începe să poată. Acesta în sine este un mare câștig.
Despre Ianis? Să mai scriem și noi că nu e ca tatăl lui? Dar el nu știe, dar nu știe toată lumea asta? Ce rost are? Până la urmă, el nu este acolo ca să fie precum Gică ci precum el, Ianis. Trebuie să renunțăm să mai facem astfel de comparații, pentru că nu au cum să aducă ceva bun. Punem o presiune suplimentară pe el, în mod nejustificat. El e Ianis și punct. A făcut și face cât poate Ianis să facă și evident rolul lui în obținerea egalului cu Slovacia este clar.
Avem acum acest meci cu Olanda, da o putere a Europei, dar una care se exprimă urăt, la acest turneu final. Pur și simplu nu ai cum să compari ce vezi acum cu ce știam noi că este Portocala Mecanică, nici nu mai zic de naționala cu Patrick Kluivert, vârf, de la EURO 2000. Nu e vorba de subiectivism, pentru că noi suntem români și scriem despre români dar am face fotbalului o favoare, dacă am elimina Olanda aceasta stricată de Ronald Koeman.
Dar să nu terminăm cu răutăți! Să fim lucizi!
Este foarte greu să bați Olanda, chiar și în forma actuală, însă o putem face. Echipa oricum nu ar trebui să joace cu presiune, pentru că oricum obiectivul, calificarea în optimi a fost atins. Jucătorii trebuie să se concetreze și să joace cum au făcu-o în primul meci, să fie fără complexe și să nu se îmbete cu adrenalia momentului. Dacă nu ne ținem tare, putem să ne și gafăm pe final și să pierdem la scor mare, umbrind performanța obținută deja. Totuși sunt șanse mici să se întâmple asta.
Putem elimina Olanda, dacă vom reda fotbalului bucuria jocului, cea pe care Olanda nu i-o mai oferă. Evident, mulți dintre dumneavoastră deja vă gândiți la un scenariu de joc în care am termina la egalitate, iar la loviturile de departajare Niță ar apăra ca Duckadam și ne-am califica. Da, e de vis pentru un film, dar vedeți că nu merge să amestecați pastiele de inimă cu berea. Glumim!
Una peste alat, să sperăm că Portocala Mecanică va fi învinsă de România frumoasă, naturală, organică. Suntem acolo în optimi deja câștigăori, dar optim ar fi să mergem în sferturi, plini de bucurie. Cei de care ieri râdeam, să ne facă iar să plângem de bucurie. Să fie un vis trasformat în realitate, precum pescărușul care zboară peste acest steag ridicat la mare.
Discussion about this post