Să ne imaginăm împreună acest moment de comedie pentru Oscarul filmelor cu buget redus: trece mașina de la Google Maps prin sat și, când ajunge în dreptul Străzii Dealului, surprinde la intersecție plăcuța fix pe WC-ul din fundul curții, mutat în fața casei.
La prima vedere, la primul gând, îți spui că o fi altceva, o cămăruță, o anexă micuță, nu știu, orice, dar nu o acoperitoare pentru o toaletă săpată în pământ. Dar când te apropii, îți dai seama că fix asta e, WC-ul rural, egal cu lipsa canalizării.
Acum, ținem să insistăm pe locație, e fix în zona centrală a satului, la intersecție de drumuri, unde e și birtul, barul, magazinul, epicentrul berilor băute și vărsate și luate pe datorie. Este Casa Albă a comunei, locul cel mai frecventat de bărbați, cel puțin. Este biroul oval cu mese din plastic și păreri la fel, spuse după fiecare înghițitură de hamei rece, scos din frigiderul lui tanti Nuți care deține prăvălia cu bere ieftină și altele.
WC-urile din fundul, fața, lateralul (stânga, dreapta) sau din proximitatea curții sunt răspândite în Dobrogea și toată România. În cazul acesta, este vorba despre un sat giurgiuvean, nu departe de granița cu Teleorman, însă nu contează locația, ci principiul. Ok, ai WC în curte, nu e asta problema în situația de față, ci simplul fapt că am ajuns în stadiul în care să punem și nume de străzi pe tolete.
Sper să nu ajunge ziua sau noaptea (minții) în care să punem plăcuțe la străzile dedicate marilor români, pe WC-uri. Cum să adaugi numele lui Mihai Viteazul pe o toaletă. Vă rog, vă rugăm, haideți să nu scriem și despre asta!
Discussion about this post