Nu ați mai călcat în ultimii 30 de ani prin Satul de Vacanță? Nicio grijă. Nu ați pierdut absolut nimic. Doar unii vizitatorii și-au pierdut bunul simț… Totul pare fix ca acum două-trei decenii – un bâlci cu turiști în șlapi și în slipi, gunoaie, muzică lălăită și multe servicii care pot fi plătite doar cu banii jos, iar cu bonul… Dumnezeu cu mila. E ca la Loto – la noroc.
În cele mai multe locuri, prețul e afișat mare, cu bold – cam 10 lei tura, încercarea, plimbarea.
Ba o roată panoramică, ba un carusel, ba mașinuțe, ba aruncat la țintă – diverse activități care îi încântă în special pe cei mici.
Între două ture, părinții le cumpără copiilor porumb fiert sau vată de zahar (10 lei bucata și în aceste cazuri) ori înghețată, unde prețul se dublează ori chiar se triplează, în funcție de sortiment. Nu lipsesc nici terasele, în același stil… pe vechi. Câțiva clienți răzleți chiar se răcoreau aseară pe la mese cu câte o bere în față.
Nu lipsesc nici personajele colorate – nici la propriu, nici la figurat.
Iar la capitolul deșeuri… “generozitatea” trecătorilor e mare… Păcat…
Așadar, după o tură prin Satul de vacanță, te poți declara Sătul de vacanță în asemenea locuri…
