Într-o țară renumită pentru peisajele sale naturale și biodiversitatea sa, România se confruntă cu o problemă neobișnuită: invazia urșilor în orașe. Motivați de un mediu în continuă degradare și de lipsa hranei în habitatele lor naturale, urșii au început să caute mâncare în containerele de gunoi din zonele urbane.
Acum câteva zile, această situație a luat o turnură tragică când o tânără a fost ucisă de un urs în căutare de hrană. Tragedia a declanșat o reacție rapidă din partea autorităților. Președintele României, Klaus Iohannis, a promulgat o lege care prevede că anual pot fi vânați 426 de urși în scop de prevenție, iar alţi 55 de urși agresivi considerați un pericol imediat pentru populația civilă pot fi ucişi. Într-o mișcare care promite să rezolve problema imediată, dar care ridică numeroase întrebări și critici. Se pare că soluția aleasă este cea a violenței și nu a prevenției.
Dar oare chiar aceasta este soluția? Nu ar fi mai bine să ne punem întrebări despre motivul pentru care urșii ajung în orașe? Pădurile noastre sunt defrișate într-un ritm alarmant, habitatul natural al urșilor este redus zilnic, iar munții noștri devin treptat doar niște coline golașe. Dacă noi, oamenii, am înceta să distrugem aceste ecosisteme vitale, urșii ar avea șansa de a-și procura hrana în mod natural, fără a fi nevoiți să caute prin gunoaiele noastre.
Apoi, există problema gestionării deșeurilor. De ce nu se fac mai multe eforturi pentru a curăța zonele urbane și pentru a gestiona deșeurile într-un mod care să nu atragă animalele sălbatice? Este atât de greu să punem capăt acestei rușini naționale a containerelor de gunoi răsturnate și împrăștiate peste tot? O gestionare eficientă a deșeurilor ar fi benefică nu doar pentru oameni, ci și pentru animalele sălbatice care sunt ademenite de mirosul resturilor alimentare.
În plus, cine are dreptul să decidă soarta unei alte ființe? Omorârea acestor urși nu va face decât să scadă numărul acestor animale, dar nu va rezolva problemele de fond care i-au determinat să se apropie de așezările umane. Este o soluție de scurtă durată la o problemă care necesită o abordare pe termen lung. Oare nu ar fi mai înțelept să investim în educație, în programe de conservare și în măsuri de prevenire?
Adevărata soluție nu stă în vânarea urșilor, ci în schimbarea comportamentului nostru. Pădurile trebuie protejate, deșeurile trebuie gestionate eficient și respectul pentru natură trebuie să fie la baza oricărei politici publice. Abia atunci vom putea coexista în armonie cu fauna sălbatică și vom evita tragedii de genul celei recente. Altfel, vom rămâne mereu blocați în aceeași buclă vicioasă, în care răspunsul la problemele noastre este mereu unul bazat pe violență și distrugere.
