Mulți români aleg să meargă la plajă în Bulgaria, în special la Balcic. Puțini sunt, însă, cei care știu istoria acestui oraș și faptul că pentru o perioadă de timp, acesta a fost în componența statului român. Balcic, un oraș pitoresc de pe litoralul Mării Negre, ocupă un loc aparte în istoria României.
A devenit parte a României după cel de-al doilea război balcanic în 1913 și a rămas așa până în 1940. În perioada în care a făcut parte din România, orașul a cunoscut o renaștere culturală și arhitecturală.
Balcicul, adevărata Mecca a artiștilor
În perioada interbelică, Balcicul a fost o adevărata Mecca a artiștilor. Cam toți pictorii importanți au venit aici să picteze, în special pe perioada verii.
Gheorghe Petrașcu, Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady, Camil Ressu sunt doar câtiva din cei care au fost atrași de peisajul pitoresc al Balcicului, care a oferit un fundal perfect pentru eforturile lor creative. De fapt, aproape întreaga boemă bucureșteană, de la artiști și scriitori până la intelectuali români și multe personalități marcante ale vremii se reuneau în Balcic vara pentru fascinația pe care o emana orașul.
Stâncile albe și Marea Neagră au oferit un fundal uimitor, făcând din Balcicul o destinație iubită pentru cei care caută liniște și inspirație artistică. Printre aceștia, s-a regăsit și Regina Maria, care s-a îndrăgostit de farmecul unic al lui Balcic și și-a construit acolo o reședință de vară, cunoscută sub numele de „Cuibul Singuratic”.
În 1926, se înființează aici o Universitatea Libera Coastă de Argint, unde au venit să conferențieze în anii următori nume mari ale intelectualității române: Nae Ionescu, Ion Marin Sadoveanu, Cezar Petrescu, Ion Pillat, Mihail Jora, Jean Bart, Tudor Vianu, Gala Galaction, Nicolae Iorga.
În Balcic se va deschide, în acea perioadă, și primul muzeu al Dobrogei. Și tot atunci primăria a împroprietărit o serie de oameni de cultură, pentru ca aceștia să își poată construi case în zonă. Multe dintre casele construite de aceștia poartă semnătura arhitectei Gibori Delavrancea, sora Cellei Delavrancea.
Arhitectura orașului din această perioadă include vile și clădiri fermecătoare care reflectă stilurile și influențele vremii. Amestecul de elemente românești, balcanice și otomane a creat un cadru unic și pitoresc care continuă să atragă vizitatori și astăzi.
Pierderea Cadrilaterului
Balcicul, împreună cu restul Dobrogei de Sud, cunoscut sub numele de Cadrilater, a fost returnat Bulgariei în 1940 ca urmare a Tratatului de la Craiova. Acest tratat a fost semnat la 7 septembrie 1940, între România și Bulgaria, sub presiunea Germaniei naziste și a Italiei fasciste.
Tratatul prevedea că România va ceda Cadrilaterul Bulgariei și, în schimb, va avea loc un schimb de populație între cele două țări. Aceasta a însemnat că etnicii bulgari care locuiau în România au fost relocați în Bulgaria, iar etnicii români care locuiau în Cadrilater au fost mutați în România.
Acest transfer a marcat sfârșitul administrației românești la Balcic, care a durat din 1913 până în 1940. În ciuda schimbărilor politice, legăturile culturale și istorice dintre Balcic și România rămân semnificative, mai ales datorită moștenirii Reginei Maria și a comunității artistice care a înflorit, acolo, în perioada interbelică.
Balcic, acum parte a Bulgariei, rămâne o destinație turistică fermecătoare și populară pe coasta Mării Negre, iar românii încă sunt atrași de această zona. Orașul este renumit pentru plajele sale frumoase, siturile istorice și moștenirea culturală. În plus, Portul și promenada sunt locațiile perfecte pentru plimbări lungi și mese tradiționale la restaurantele locale, admirând priveliștile pitorești.
În general, Balcic continuă să fie o destinație vibrantă care îmbină farmecul său istoric cu facilitățile moderne, făcându-l un loc minunat atât pentru relaxare, cât și pentru explorare.
Discussion about this post