O trenă lungă de raze portocalii se scurge din Soare și se așază pe mare. Suntem la câteva clipe după răsărit, iar „tinerii” de toate vârstele din Vama Veche admiră tabloul în mișcare, fiecare cum vrea. Unii privesc dansând, alții șezând, unii în picioare, pe nisip și câțiva cu picioarele sau cu totul în apă, cu totul mai puțin capul. Ochii au nevoie să privească în continuare către acest răsărit. Până la urmă, câte poate să prindă sau câte vrea să prindă un om, în viața lui?
De pe mal, mai în spate, răsună Bolero. E acel clișeu frumos, prea frumos ca să-l numim clișeu, dar îmi place mai mult să-l alint așa, decât să-i spun tradiție.
Este ora 06:00, iar nu peste multe momente, niște frumoși „nebuni” merg spre biserica din Vama Veche. Iertare, v-am spus ora, dar nu și ziua. Este duminică și oamenii pleacă spre liturghie.
Fix pe strada pricipală pe unde intri și ieși din Vama Veche, undeva pe stânga, pe sensul de intrare, este biserica. Trebuie să mergeți dincolo de intersecția cu celebra alee flancată de muzicanți și vânzători ambulanți, care duce spre plajă. Mai mergeți puțin, dincolo de răscruce și găsiți frumoasa biserică împodobită pe chipul ei cu imaginea Sfântului Prooroc Ilie și a Sfântului Apostol Andrei.
Înăuntru, un preot tânăr ține slujba, iar bisericuța cât o cameră mai mare, în locul de la mare se umple cu oameni, adunați pentru un alt răsărit, ce vine dinspre altar. Aici, briza sărată e înlocuită de tămâie și mir, iar pacea din aer îți spală gândurile și ce era murdar prin inimă.
Da, sunt mai mulți localnici, însă printre ei își fac loc și oameni din alte locuri. Țin minte cu mult timp în urmă, Paștele s-a suprapus cu 1 mai. Atunci, mulți s-au dus la slujba de Înviere în această biserică și au luat Lumină.
Or fi nebuni? Cine să-i numească așa? Până la urmă, doar știți cum a început marea promovare a satului Vama Veche, transformat apoi într-una dintre cele mai mari atracții turistice de pe litoral. Îi tot numeam pe cei ce vin aici „tinerii frumoși și liberi”, ne bucuram să-i vedem gândind altfel, fiind deschiși la minte. Atunci, cu siguranță, pe această deschidere poate intra și Dumnezeu.
Toamna va veni cu seri mai liniștite în Vamă, așa că dacă mergeți aici, puteți să mai treceți o vamă spre ceva nou și să mergeți pe la biserica despre care v-am scris și să prindeți astfel două răsărituri, unul din mare și unul din altar. Și să-i cităm pe Motans, merită: „Admirând câte două răsărituri pe zi!”
Discussion about this post