Parcul Tăbăcărie, unde tot au loc renovări și reabilitări, întârzie cu surprizele plăcute. La o simplă plimbare pe alei, imaginile stârnesc mai degrabă indignare.
Muncitorii care lucrează în parc nu par cei mai mari iubitori de natură.
Pe spațiul verde, zac aruncate, din loc în loc – probabil mormanele au prins contur în pauzele de prânz – pahare de hârtie de la cafea, ambalaje de la biscuiți, benzi pentru îngrădirea locurilor unde se desfășoară reparațiile sau… bucăți de dale.
Iar asta nu e tot. Pe unele alei a picat din lopeți sau din utilaje ciment. Și acolo a rămas… Era beton inclusiv pe iarbă.
Iar în Țara Piticilor, luată zilnic cu asalt de sute, poate chiar mii de copii, scena pentru spectacole este în semi-paragină și a rămas neîngrădită. Chiar ieri, un puști de 6-7 ani se juca printre scândurile rupte.
Tabloul e completat de bălți care seamănă cu niste mlaștini, pe spațiul verde. E adevărat că, în ultima vreme, atunci când a plouat, a plouat serios. Dar zonele respective sunt fără pic de iarbă și, probabil, în vreme de secetă păreau pârjolite.
Dincolo de nepăsarea celor din jur, natura își urmează cursul firesc, iar copiii o descoperă mereu cu încântare. Lângă trunchiurile copacilor sunt, din loc în loc, ciuperci, florile colorate completează nuanțele de verde, iar frunzele ruginii au început să dea peisajului tonurile toamnei.
Discussion about this post