Mănăstirea Cocoș, situată în apropierea localității Niculițel din județul Tulcea, rămâne unul dintre cele mai importante centre religioase din Dobrogea, atrăgând an de an un număr tot mai mare de pelerini și turiști. Fondată în 1833 de călugări veniți din Muntele Athos, mănăstirea este cunoscută pentru frumusețea sa arhitecturală, amplasarea pitorească la poalele Munților Măcin și pentru tradiția sa spirituală.
Unul dintre cele mai prețuite obiective religioase din incinta mănăstirii este biserica ridicată în stil bizantin, care adăpostește moaștele Sfinților Mucenici de la Niculițel, descoperite în apropiere în anul 1971. Aceste relicve au transformat Mănăstirea Cocoș într-un loc de pelerinaj important pentru credincioșii ortodocși.
Scurt istoric
Potrivit basilica.ro, în acest spațiu mirific, acum aproape patru secole, pe la 1670, cinci sihaștri au întemeiat Schitul Cocoș. „Aici au trăit în nevoințe destul de aspre, vorbind foarte puțin între ei, priveghind pentru credincioși, pentru lume, pentru toți cei care credeau cu adevărat în dreapta credință.
Rugăciunile și lacrimile lor nu au rămas în zadar, fiindcă în acest loc sfințit, în timp, au venit și alți monahi să se roage în continuare și să suporte vitregiile vremii. Este cazul fondatorului mănăstirii noastre, părintele Visarion, originar din Transilvania și viețuitor timp de 17 ani la Mănăstirea Neamțului, unde a avut mai multe ascultări. A fost tipograf și egumen al Schitului Sihla. Mistuindu-și sufletul după Dumnezeu împreună cu doi ucenici, Gherontie și Isaia, au plecat în Sfântul Munte Athos pentru a învăța practica rugăciunii și a viețuirii destul de aspre a monahilor. Au stat șapte ani acolo, unde doreau să construiască și un schit românesc.
Nereușind să-și împlinească dorința, s-au rugat Maicii Domnului, care le-a arătat în vis un loc înconjurat de păduri de tei și o stâncă pe care se afla o cruce, adică locul unde s-au rugat cei cinci sihaștri. Pe la anul 1833, cei trei călugări au cumpărat acest pământ și astfel au reîntemeiat, cu permisiunea stăpânirilor turcești, vechea vatră monahală”, explică părintele protosinghel Vasile Visarion Scutaru, starețul Mănăstirii Cocoș..
Mănăstirea este recunoscută nu doar pentru valorile sale spirituale, ci și pentru peisajul liniștitor care o înconjoară, oferind vizitatorilor o oază de pace și reculegere. Cu o istorie de aproape două secole, Mănăstirea Cocoș continuă să fie un reper esențial al spiritualității dobrogene, păstrând vie tradiția monahală într-un cadru natural de o frumusețe aparte.
Discussion about this post