Moldova, o regiune cunoscută atât pentru bucatele tradiționale și apetisante făcute în preajma sărbătorilor, cât și pentru obiceiurile sale spectaculoase, nu ezită în niciun an să se mândrească cu autenticitatea ținutului.
Transmise din generație în generație și organizate din timp, colindele poartă diferite nume și caracteristici, spun cei de la Travelminit.
Colinda
Colinda este tradiția creştină care vesteşte lumii naşterea lui Mesia, a Mântuitorului Iisus Hristos, și are loc în Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie. Grupuri de băieţi şi fete sau familii întregi merg cu colinda la rude, prieteni și vecini, toți jucând rolul îngerilor care au vestit naşterea Domnului deasupra peşterii din Betleem. În general, colindătorii se duc în curtea gazdei pe care o întreabă dacă sunt primiţi, cântă și recită, apoi sunt răsplătiţi cu colaci, mere sau alte bunătăți.
În anumite cazuri, colindătorii sunt primiţi în casă şi serviţi cu bucate tradiţionale, mai ales cu prăjituri şi băutură, însă obiceiul variază în funcție de fiecare sat și comunitate.
Jocul urșilor
Jocul urșilor este un obicei care se practică în ajunul Anului Nou îndeosebi în Moldova și constă în interpretarea unui ritual de către o ceată de urători. Ceata urătorilor care merg cu ursul este alcătuită din urători deghizați în urs, ursari, fluierari, toboșari; fiecare dintre ei interpretând un anume rol. Uneori, în ceată, pot fi acompaniați de irozi sau mascați.
Acestui obicei i se mai spune și „bătaia ursului”, „încontrarea cetelor” sau „ceata cetelor”, diferind de la sat la sat.
Capra
Mersul de colind cu Capra este un obicei care durează de la Crăciun până de Anul Nou, în funcție de zona Moldovei. Tradiția este precum o scenă de teatru populară, care provine din ceremoniile sacre arhaice închinate morții și renașterii divinității. Capra se face dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap, care se învelește cu hârtie roșie, peste care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată și încrețită. Ulterior se lipește o piele subțire cu păr pe ea.
Capra este în general jucată de către băieții adolescenți (flăcăii satului), iar scenariul așa-zisei piese teatru este următorul: gospodarul conduce capra şi o comandă să joace cu strigături satirice la adresa unor vicii ale comunităţii. Capra se îmbolnăveşte şi este chemat doctorul spre a o tămădui, apoi este descântată şi dusă la iarmaroc spre a fi vândută.
Cerbul
Acest joc dramatic este descris de culegătorii de folclor fiind legat de obiceiul purtării măștilor animale. Obiceiul a fost prima oară menționat de Dimitrie Cantemir, dar până în zilele noastre o parte dintre regiuni l-au pierdut cu desăvârșire.
Cerbul este jucat cu schimbul, de unde, adesea, și existența a doi jucători ai cerbului. Nelipsit apare fluierarul, în unele locuri numit „triscar”. Fluierul este element unic.
Momentul următor cuprinde îmbolnăvirea cerbului, aproape întotdeauna de deochi. Unul dintre ursari trece de îndată la rostirea descântecului, făcând loc momentului, care este și cel mai consistent, al însănătoșirii cerbului.
Prin aceste tradiții și nu numai, colindătorii readuc magia sărbătorilor de Crăciun direct în inima gospodarilor care le deschid ușa și care îi răsplătesc cu dulciuri, portocale, nuci, colaci și alte bunătăți.
Discussion about this post