Am evitat să scriu despre acest subiect, în ideea „Hai să nu mai fiu cârcotaș, să nu mai fiu așa tot timpul cu analizatul. Or face ei ceva, să repare.” Evident că nu a fost așa și cumva mă așteptam că voi descrie în cele din urmă situația în imagini. Iată despre ce e vorba:
Noi, constănțenii, nu suntem nici cei mai ospitalieri dintre români, dar nici cei mai respingători. Îmi place să cred că nu vrem să dăm afară din oraș pe aceia dintre noi care am plecat la muncă în alte orașe cu salarii mai bune și nici nu vrem să alungăm turiștii.
Bun, pornim de la ideea asta, dar în teren probăm probleme tehnice al ospitalității. De exemplu, cum ajungi în Gara Constanța dai să ieși din ea, fie ca să iei autobuzul, ori să te târguiești cu taximetriștii, ori să urci în mașina unor prieteni sau a cuiva din familie. Dar, ca să faci asta trebuie să ieși, mai întâi. E și cum dai să scapi de gara te întâmpină cu pâine și sare ușile blocate. Asta în condițiile în care dintr-un tren Constanța – București iese ditamai puhoiul de oameni.
Până la urmă, găsești o ușă tot blocată, dar blocată pe modul deschis. Așa că oamenii o iau pe acolo. Situația asta e de ceva timp, însă cei de la gară în loc s-o repare, pun afișe care anunță problema.
Din punctul meu de vedere, mai bine ar renunța la ideea de uși glisante acționate electric pe sensor și ar pune porți, d-alea mari, cum intri într-o cetate, Tomis, na, că oricum avem cetate!
E mult mai simplu așa. De ce trebuie să ne chinuie tehnologia dacă nu e de noi? Ce, e orașul lui Elon Musk? Faceți, oameni frumoși, porti mari, cât să trecem toți prin ele și să ne revărsăm precum valurile în orașul de la mare!
