Câinii latră, ursul merge. Cam așa și în politica de la noi. România este într-un haos total, dar Klaus Iohannis pare să nu fie deranjat. Președintele, care de la începutul anului nu a catadicsit să mai posteze niciun mesaj după secul „La mulți ani”, tace mâlc în timp ce țara fierbe. AUR, POT și SOS discută suspendarea lui, USR îi cere demisia, din PSD se aud voci care sugerează că varianta demisiei ar opri demersurile populiste auriste de suspendare, iar el? Probabil își verifică ofertele pentru vacanțele exotice din această vară. Ghinion! Nu vor fi din nou pe banii noștri.
Scena politică este un spectacol ieftin, și nu puțini sunt cei care încearcă să profite de tăcerea asurzitoare a lui Iohannis. Partidele AUR, SOS și POT au strâns deja 161 de semnături pentru a-l suspenda din funcție. „Mandatul lui Klaus Iohannis s-a încheiat de drept pe data de 21 decembrie 2024. Acesta ocupă în mod ilegal funcția supremă în statul român ca urmare a unei lovituri de stat pe care a condus-o”, spun ei în comunicatul care arată, cel puțin în formă, ca un strigăt de disperare electorală.
Însă spectacolul nu se oprește aici. Stelian Ion, de la USR, a ieșit la rampă cu declarații acide, pe alocuri teatrale:
„Președintele Iohannis se agață de scaunul de la Cotroceni și devine un pericol pentru democrație. Singurul lucru pe care președintele Iohannis ar fi trebuit să-l facă, dacă tot stă la Cotroceni peste mandatul legal, era să explice, cu date și nume de responsabili, cum au fost deturnate voturile și de ce s-au anulat alegerile prezidențiale.”
Pe de altă parte, PSD se poziționează într-un mod mai „constructiv”, dacă poate fi numită așa o formă sofisticată de ironie politică. Felix Stroe consideră că AUR mimează opoziția și sugerează că ar fi mai bine ca președintele să-și ia tălpășița singur:
„AUR încearcă să câștige capital electoral prin demersuri populiste pentru suspendarea președintelui Klaus Iohannis. Dar oare aceasta este soluția? Suspendarea ar aduce cheltuieli inutile cu un referendum, chiar înainte de alegerile prezidențiale din mai! Oare nu ar fi mai bine ca Iohannis să renunțe la funcție singur, evitând astfel favorizarea extremiștilor și păstrând calendarul electoral intact?”
Toate acestea se întâmplă într-un context în care România rămâne suspendată între legalitate și absurd. Anularea alegerilor prezidențiale de anul trecut, invocând ingerințe rusești (un clasic în repertoriul politic), a aruncat țara într-o criză fără precedent. Iohannis și-a prelungit mandatul, iar de atunci Cotroceniul a intrat în modul „silent”.
Între timp, președintele nu simte nevoia să explice nimic. De ce ar face-o? Până și opoziția îi face un serviciu: AUR, cu cererea de suspendare, reușește doar să-i distragă pe români de la întrebarea esențială – ce a făcut Iohannis pentru țară, în afară de a pune în aplicare strategii de imobilitate politică?
Suspendarea este greu de realizat. Ar necesita 233 de voturi în Parlament, ceea ce face acest demers mai degrabă un spectacol electoral decât o amenințare reală. Dar tăcerea președintelui, în acest moment, este un mesaj în sine: „Faceți ce vreți, eu sunt bine mersi”.
România este în criză, dar Klaus Iohannis pare să fie deasupra ei. Nu răspunde, nu explică, nu acționează. Liniștea de la Cotroceni nu este doar un simbol al indiferenței, ci o insultă adresată unei țări. Dar poate că în mintea președintelui, această liniște este strategia perfectă. La urma urmei, dacă taci, nu greșești. Sau cel puțin așa pare să creadă el. Cine știe, poate în tăcerea asta asurzitoare își pregătește deja bagajele.
