În fiecare zi, mii de călători își încep sau își încheie călătoriile în gările României. Pentru mulți dintre ei, aceste spații devin scene ale unor experiențe care oscilează între dezamăgire și frustrare. Iar gara din Constanța nu face excepție, bineînțeles.
Sala de așteptare – un exercițiu de răbdare
Emblematicele săli de așteptare sunt locurile unde, de cele mai multe ori, iarna călătorii îngheață împreună, iar vara devin caută cu disperare o boare de aer sau un evantai. Indiferent de anotimp, au darul de a transformă așteptarea într-un test de rezistență.
Toaletele publice – o aventură de evitat, în general
Capitolul facilităților sanitare merită o mențiune specială. Multe toalete par rezultatul unui experiment social nereușit, unde curățenia lasă de dorit, iar săpunul și hârtia igienică sunt excepții.
Taxarea acestor facilități ar sugera un minim de întreținere, dar, din păcate, realitatea demonstrează uneori contrariul.
Informațiile – deseori, dificil de obținut
Probabil vi s-a întâmplat, măcar o dată, să vă chinuiți să înțelegeți ce se aude din difuzoarele care transmit anunțuri. Discursul este deseori neinteligibil.
În plus, deseori e greu și la biroul de informații. Durează până primești un răspuns și riști să rămâi în gară mai mult decât era planificat.
Comercianții ambulanți – un… ecosistem aparte
Nu putem ignora prezența comercianților ambulanți, care transformă peroanele în veritabile târguri improvizate, sau a ghicitoarelor în palmă ori a vânzătoarelor de talismane. Poate unora li se pare pitoresc – atunci când trec o singură dată în viață printr-o astfel de întâlnire – dar devine agasant când se tot repetă experiența…
Întârzierile – o constantă
Nu mai sunt niciun secret deja clasicele întârzieri ale trenurilor. Ironiile pe această temă sunt nenumărate – “Nu știi când pleci, nu știi când ajungi”.
Anunțul „Trenul va sosi cu o întârziere de aproximativ 10 minute” are șanse mari să se transforme foarte repede într-o așteptare de 30, 60 sau chiar mai multe minute. Timpul pare să aibă o dimensiune diferită în gările de la noi…
Gările ar trebui să fie porți către aventură și noi destininații, nu surse de stres și disconfort. Până când infrastructura și serviciile se vor îmbunătăți, vom continua să adunăm povești despre răbdare și timp pierdut – unele spuse apoi cu umor, altele cu amărăciune…
