Clădiri mâzgălite, stații de autobuz care arată ca niște pereți de toaletă publică abandonată. Bine ați venit în Constanța, orașul unde fiecare suprafață liberă pare să fie o invitație deschisă pentru cei care cred că spray-ul cu vopsea e biletul lor spre nemurire artistică.
Primăria Municipiului Constanța și Poliția Locală trag un semnal de alarmă: vandalismul a scăpat de sub control, iar orașul nostru riscă să se transforme într-o expoziție de kitsch ilegal. De la clădiri istorice până la echipamentele stradale, nimic nu scapă de „creativitatea” celor care confundă spațiul public cu un perete din camera lor de adolescenți rebeli.
Dar să nu fim naivi. Ce vedem pe ziduri nu este artă stradală, nu este Banksy, nu este o formă de protest social care te face să ridici o sprânceană și să-ți pui întrebări existențiale. Nu. Ce avem noi sunt mâzgăleli fără sens, tag-uri obscure și desene copilărești care, departe de a înfrumuseța orașul, îl transformă într-o junglă urbană mizerabilă.
Din păcate, vandalizarea cu graffiti nu este doar o problemă estetică. Este o gaură în bugetul public. Pentru fiecare clădire, trotuar, sau stație de autobuz „împodobită” cu spray colorat, municipalitatea cheltuie mii de lei pentru curățare. Cine plătește? Noi toți, dacă autorii nu sunt prinși.
Conform legii, amenzile pentru cei prinși în flagrant sunt între 3.000 și 6.000 de lei. Pare mult? Poate, dar nu suficient cât să-i sperie pe „artiștii” de cartier. Iar dacă sunt minori, părinții sunt cei care vor scoate banii din buzunar. Da, aceiași părinți care, de cele mai multe ori, habar n-au cu cine umblă odraslele lor și cum „se exprimă artistic” pe fațadele orașului.
Nu suntem ipocriți. Graffiti-ul poate fi artă, dar atunci când e făcut unde trebuie, cum trebuie și cu un minim de respect pentru oraș. Există pereți special amenajați pentru street art, există festivaluri și inițiative unde adevărații artiști stradali își pot lăsa amprenta. Dar ce vedem în Constanța nu are nimic de-a face cu arta. Este doar o invazie de tag-uri făcute fără talent, fără mesaj și fără respect pentru spațiul public.
Pentru unii, poate că un perete curat este prea tentant să rămână neatins. Poate că ideea de a lăsa „o semnătură” pe o clădire istorică sau pe o ușă de garaj li se pare o dovadă de personalitate. Dar realitatea e că ceea ce lasă în urmă nu este decât mizerie vizuală, iar orașul arată ca și cum ar fi fost vandalizat de o armată de puști plictisiți.
E ușor să arăți cu degetul spre Primărie, Poliție, sau cine știe ce autoritate, dar adevărul e că problema începe din societate. Cât timp închidem ochii, cât timp ne obișnuim cu mizeria vizuală și spunem „asta e, nu avem ce face”, vandalismul va continua.
Dacă vrem un oraș curat și civilizat, poate că e momentul să nu mai trecem nepăsători pe lângă zidurile mâzgălite. Poate că e momentul să sesizăm autoritățile când vedem pe cineva în acțiune. Poate că părinții ar trebui să fie mai atenți la ce fac copiii lor, pentru că, în final, banii pentru curățarea acestor acte de vandalism vin tot din buzunarul nostru.
Așa că întrebarea rămâne: ce fel de oraș vrem să avem? Unul în care fiecare perete e o tablă de joacă pentru amatori de spray-uri sau unul în care respectul pentru spațiul public chiar contează? Alegerea e a noastră.
