Orașul pare gol duminică dimineața și nimeni nu pare să fi ieșit încă din casă la primele ore ale zilei – mașini puține pe străzi și oameni și mai puțini, la pas, pe ici, pe colo. La 7-8 însă e deja aglomerație mare la târgul de pe varianta Constanței. În căutare de comori, chilipiruri sau experiențe noi, parcă toată suflarea urbei s-a adunat acolo.
Cu marfa întinsă pe jos, pe pături, folii de plastic ori pe tarabe improvizate, comercianții de ocazie vând ce nu le mai trebuie. Și nu duc lipsă de vizitatori. Clienții vin, cercetează, caută, cântăresc calitatea și prețul și cumpără sau doar se bucură de experiență și de o eventuală negociere.
Târgul chiar pare o mașină a timpului, care te poartă acum 30-40 de ani, în talciocurile cu vechituri de altădată.
Cărți vechi, viniluri, piese de mașină, electrocasnice, haine, chiar și legume sau diverse pasări și animale – găsești de toate. Nu lipsesc nici suvenirurile care au patina timpului.
Și daca nu ai cumpărat nimic, vizita în sine este o… achiziție: pleci mai bogat cu o experiență pe care o mai descoperi în prezent mai degrabă în cărți și la sate, unde oamenii păstrează obiceiul de a merge la obor, la sfârșit de săptămână.
