Constanța se pregătește de sărbătoare. Zilele Orașului vor aduce în prim-plan inaugurarea Cazinoului, una dintre cele mai așteptate reîntoarceri ale unei clădiri emblematice. Primăria a scos din buget peste 264.000 de lei pentru organizarea unui program cultural care să celebreze momentul: recitaluri, dansuri, spectacole de teatru, jazz, swing și un concert „Oda Bucuriei” susținut de Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”.
Se anunță un eveniment amplu, cu artiști locali, studenți de la Facultatea de Arte și elevi talentați. Avem chiar și coffee break-uri pentru 70 de persoane pe zi, pază și ambulanță la fiecare spectacol. Să nu zică nimeni că nu ne-am pregătit.
Dar, în toată această mobilizare festivă, rămâne o întrebare: ce facem cu faleza?
E drept că avem cazinoul restaurat, cu vitralii curate și tencuieli la locul lor. Dar în jur, peisajul e cam strâmb: băncile scorojite, fântânile arteziene goale, balustradele cu vopsea scursă și rugină, dalele strâmbe, iar statuia lui Eminescu pare prăfuită și uitată, acoperită de… ceea ce au lăsat pescărușii în urmă.
E păcat. Pentru că un oraș nu se sărbătorește doar cu scenă, lumini și aplauze. Se sărbătorește și cu grijă. Cu detalii. Cu respect pentru spațiul care îl reprezintă.
Acum că avem cazinoul, poate nu-i rău să ne uităm și la ce e în jurul lui. Un proverb românesc spune că „nu e frumos ce e frumos, e frumos ce e îngrijit”. Și chiar așa e.
Așa că, dragi autorități, hai că se poate. Să arătăm că putem oferi turiștilor și constănțenilor nu doar un spectacol pe scenă, ci și un oraș care se simte iubit și în afara reflectoarelor.
