La mijlocul lunii aprilie, ceasul din Parcul Tomis II a fost vandalizat. Autorul a fost prins în flagrant de Poliția Locală, iar cazul a fost intens discutat în presă. Însă nimeni nu s-a grăbit să repare paguba.
A trecut mai bine de o lună, iar ceasul vandalizat este tot acolo – în aceeași stare. Celelalte două ceasuri din același parc? La fel, nefuncționale. Trei ceasuri, zero oră exactă.
Nici la Sala Sporturilor situația nu e mai roz. Pe un suport de beton degradat, scorojit de vreme, stau trei ceasuri care n-au mai dat semne de viață de mult. Practic, dacă vrei să știi cât e ceasul în Constanța, ai două variante: ori scoți telefonul, ori te resemnezi că aici timpul chiar stă pe loc.
Problema nu este doar estetică, ci simbolică. Într-un oraș în care lucrurile se mișcă greu, în care promisiunile se blochează în proceduri și lucrările în veșnice „în curs de actualizare”, ceasurile care nu mai funcționează devin oglinda unui oraș care, de ani buni, pare că a uitat să mai meargă înainte.
