După ani în care ruinele istorice de la Hârșova au fost neglijate și greu accesibile, cetatea, cunoscută sub numele de Carsium este, din nou, deschisă vizitatorilor. Lucrările recente nu au fost menite să o „înfrumusețeze”, ci să o protejeze și să o facă accesibilă, fără a-i altera autenticitatea.
Construită pe straturi de istorie, cetatea spune povestea unei continuități fortificate de aproape două milenii: de la epoca romană timpurie, trecând prin perioada bizantină, apoi prin cea genoveză și, în final, prin epoca otomană. În tot acest timp, zidurile au fost ridicate, refolosite, dărâmate și ridicate din nou, de fiecare generație care a locuit aici.
„Foarte mult timp s-au confundat zidurile de pe suprafața rezervată cu o cetate antică. Abia în 2009 am reușit să facem o separație între cele două etape importante de evoluție ale cetății, atunci când am găsit… poarta de intrare în fortificația de secolul IV-lea… avem aici o continuitate fortificată de aproape două milenii”, spune arheologul Constantin Nicolae.
Una dintre cele mai spectaculoase zone este zidul de pe malul Dunării, zid care ilustrează cel mai bine, de altfel, istoria zbuciumată a cetății.
„Acolo există un zid între două stânci. Stâncile astea reprezintă un recif de origine jurasică, cu un atol, ale cărei margini au fost verticalizate, și asta dă, de pe malul celălalt al Dunării, impresia unei cetăți botanice. Între aceste două ridicături mari s-a construit instalația portuară. Sunt urme de ziduri de secolul IV, de secolul X și de secolul XV, sau poate chiar faza genoveză, XIII până în secolul XIX.”, spune arheologul.
Protejarea cetății este, în opinia arheologului, cea mai mare reușită a acestui proiect.
„Situl este într-o comunitate umană. Agresiunea asupra sitului… mă rog, nu agresiune, impactul, ca să folosim un termen mai dulce, a fost mare. Atât de mare, încât eu personal, care am săpat aici aproape 40 de ani și care știu situl foarte bine, am considerat că cea mai mare realizare a acestui proiect a fost împrejmuirea lui. Pentru că asta împiedică pătrunderea neautorizată în sit, pătrunderea cu animale, depozitarea de gunoaie, etc. Asta deschide perspectiva cercetării, conservării ulterioare.”, a mai precizat Constantin Nicolae.
Lucrările realizate au fost de conservare, nu de restaurare. Proiectul a inclus și construcția unui centru de primire pentru turiști, cu facilități moderne, dar discrete. Traseele de vizitare au fost gândite astfel încât să nu afecteze ruinele. În zonele greu accesibile, au fost montate rampe, inclusiv una impresionantă de cinci metri înălțime.
Carsium nu e o cetate reconstituită. E o lecție de istorie autentică, în aer liber. Și, de acum, e deschisă tuturor celor care vor să o descopere.
