Astăzi, România celebrează Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene, un moment cu profundă încărcătură simbolică, dedicat celor care de-a lungul istoriei au scris cu aripi de oțel povestea zborului românesc, atât în domeniul militar, cât și în cel civil.
Data de 20 iulie nu este întâmplător aleasă. Ea coincide cu prăznuirea Sfântului Ilie Tesviteanul, considerat ocrotitorul spiritual al aviatorilor. În cultura populară, Sfântul Ilie străbate cerul într-un car de foc, imagine care a fost asociată cu zborul și puterea aerului încă din primele decenii ale aviației române.
Astfel, din respect pentru această tradiție și în semn de recunoaștere pentru sacrificiul și profesionalismul aviatorilor români, ziua de 20 iulie a fost oficial consacrată ca Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene.
România are o tradiție aeronautică remarcabilă, fiind printre primele țări din lume care a contribuit semnificativ la dezvoltarea zborului. Nume precum Henri Coandă, inventatorul primului avion cu reacție, Aurel Vlaicu, inginer și pilot vizionar, și Traian Vuia, primul om care a realizat un zbor autopropulsat cu un aparat mai greu decât aerul, sunt repere fundamentale pentru aviația mondială.
În plan militar, Forțele Aeriene Române s-au format oficial în prima parte a secolului XX și au fost implicate în marile conflicte ale epocii, contribuind la apărarea suveranității naționale și participând, în ultimele decenii, la misiuni internaționale sub egida NATO și ONU.
Ziua Aviației Române este și o recunoaștere a tuturor celor care activează în structurile aeriene ale statului – piloți, tehnicieni, personal de sol și controlori de trafic aerian. Pe lângă rolul lor în apărarea teritoriului național, aceștia participă la misiuni umanitare, evacuări medicale, intervenții în caz de dezastre, dar și la asigurarea securității aeriene în spațiul NATO.
Această zi simbolizează și echilibrul între tradiția aviatică românească și modernizarea continuă a Forțelor Aeriene, în contextul provocărilor geopolitice actuale. Trecerea la tehnologie de ultimă generație și integrarea în structuri internaționale transformă zborul militar românesc într-un vector esențial al securității naționale și regionale.
