Drujbele nu tac în Constanța. În timp ce întreaga lume vorbește despre schimbările climatice și importanța spațiilor verzi urbane, orașul nostru pare să fi declarat război propriei vegetații. Săptămână după săptămână, copaci maturi, unii dintre ei cu adevǎrat impresionanți, cad sub securea unei administrații care pare să fi uitat de importanța verdelui.
Acum a venit iar rândul unui plop imens, care are sentința însemnatǎ pe scoarțǎ. Abia îi poți cuprinde coroana dintr-o privire, o coroanǎ care face un adevǎrat culoar de umbrǎ pe trotuar. Zilele îi sunt însǎ numǎrate. Iar lângǎ el stau alți frați de suferințǎ, ce poartǎ același X.
Vor pica toți sub drujba care macinǎ din sursele de aer proaspǎt ale Constanței.
Duzii fǎceau – dupa cum s-a motivat – mizerie cu fructele care se striveau de asfalt. Umbra lor n-a contat.
În centrul urbei, un plop uriaș a fost secerat de lamǎ, prǎbușindu-se cu zgomot asurzitor – ecou al nedreptǎții.
Sunt doar câteva exemple recente, dar câte multe altele or mai fi?!
Cert este cǎ fiecare copac tăiat înseamnă mai puțin oxigen și mai multă poluare. Și e nevoie de ani sa reparǎm!
