Trei săptămâni. Douăzeci de oameni. Căldură, praf, pământ vechi de milenii, pasiune și o curiozitate imensă. Așa a început, în această vară, primul șantier arheologic din România pornit de la zero în ultimul sfert de secol – la Sucidava Moesica, o cetate romano-bizantină neatinsă de om de mai bine de 1500 de ani.
Oamenii din satele Oltina și Izvoarele au fost alături de echipa de cercetători ai Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, coordonată de dr. Sorin Marcel Colesniuc. Au săpat, au curățat, au descoperit. Împreună au readus la lumină un loc despre care se vorbea doar în cărți, în hărți vechi și în legende.
Astăzi, la sediul muzeului din Constanța, rezultatele acestor săpături au fost prezentate publicului, în cadrul unui eveniment care marchează o premieră: „Sucidava Moesica – Debutul cercetărilor. Două milenii de istorie și legende”.
Proiectul, derulat de MINA Constanța în parteneriat cu Asociația Primus Art Laboratory și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național, s-a desfășurat între 15 august și 15 noiembrie 2025. În tot acest timp, specialiștii au îmbinat munca de teren cu tehnologia de ultimă generație: scanări LiDAR, georadar, cartografieri digitale – metode moderne, neinvazive, care au permis identificarea exactă a structurilor ascunse sub pământ.
Rezultatul? Descoperiri spectaculoase, fragmente de viață dintr-o lume de acum un mileniu și jumătate: vase din sticlă, monede, piepteni din os, fusaiole, obiecte din fier, fragmente ceramice și chiar o amuletă. Piese care, de azi, pot fi văzute în expoziția temporară de la MINA Constanța, deschisă între 24 octombrie și 10 noiembrie 2025.
Expoziția poartă numele „Sucidava Moesica: Vestigii din primele două campanii de cercetări arheologice sistematice” și reunește nu doar artefacte, ci și imagini impresionante surprinse de Marian Adochiței, care a documentat întreaga aventură arheologică – de la primele lovituri de cazma până la emoția descoperirii.
Sucidava Moesica este o fortificație construită în secolul al II-lea după Hristos, pe malul drept al Dunării, între satele Izvoarele și Satu Nou, în apropierea comunei Oltina. Cetatea avea ziduri groase de peste doi metri, turnuri de apărare și un șanț uriaș care o înconjura pe trei laturi. În Antichitate, era un punct vamal și comercial important, o așezare prosperă unde a existat, probabil, și o episcopie.
După secole de uitare, pădurea și timpul au acoperit totul. Piatra cetății a fost luată de localnici pentru construcții, iar ruinele au dispărut sub vegetație. În octombrie 2024, cercetătorul Marcel Sorin Colesniuc a înfinpt prima cazma în pământul care acoperă cetatea Sucidava Moesia.
Munca cercetătorilor nu se oprește aici. Echipa speră ca, anul viitor, cercetările să continue, pentru a scoate la lumină noi părți din cetate și pentru a contura imaginea completă a unei fortificații uitate, dar esențiale pentru înțelegerea vieții din Dobrogea romană.
Până atunci, vizitatorii pot vedea la muzeu fragmentele acestui trecut, pot privi fotografiile celor care au săpat acolo și pot înțelege câtă viață poate renaște dintr-o palmă de pământ.
