La 24 ianuarie, România marchează unul dintre cele mai importante momente din istoria sa: Unirea Principatelor Române, eveniment care, în 1859, a pus bazele statului român modern. Cunoscută și ca „Mica Unire”, această zi simbolizează voința românilor de unitate, solidaritate și afirmare națională.
Unirea Moldovei cu Țara Românească a fost posibilă într-un context politic european favorabil, marcat de slăbirea influenței marilor imperii și de afirmarea ideilor naționale. După Războiul Crimeii, marile puteri au acceptat organizarea unor adunări ad-hoc în cele două principate, în cadrul cărora românii și-au exprimat dorința clară de unire sub un singur domn.
Momentul decisiv a venit la începutul anului 1859. La 5 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar pe 24 ianuarie a fost ales și domn al Țării Românești, la București. Alegerea aceluiași conducător în ambele principate a reprezentat o soluție politică ingenioasă, care a făcut posibilă unirea de facto, în ciuda reticențelor existente la nivel internațional.
Unirea Principatelor a deschis calea unor reforme esențiale pentru modernizarea societății românești. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza au fost adoptate legi fundamentale, precum reforma agrară, secularizarea averilor mănăstirești și reforma învățământului, contribuind la consolidarea unui stat unitar și funcțional.
Astăzi, 24 ianuarie este sărbătorită prin manifestări culturale, ceremonii oficiale și evenimente dedicate memoriei istorice. Hora Unirii, dansată simbolic în piețe și spații publice, reamintește de solidaritatea și speranța care au animat generația pașoptistă.
Unirea Principatelor Române rămâne un reper fundamental al identității naționale, demonstrând că unitatea și dialogul pot transforma aspirațiile unui popor în realitate istorică.
